Oamenii desi sunt vertebrate, putini o demonstreaza. Faptul ca ai un cuvant pe care il poti spune si exprima ceva catre lume nu inseamna mare lucru in ultimul timp.
Cuvantul de mult nu mai inseamna nimic pentru multi dintre noi…orice auzim interpretam, nimic nu luam ad literam…ne uitam la gesturi, la mimica, la pozitia corpului, facem conexiuni cu evenimente din trecut si cu alti oameni…Ne jucam cu ele precum un puzzle…
Ce se intampla cand spunem ca facem ceva si ulterior nu ne mai tinem de cuvant? Din diverse motive, intampinam piedici pe care nu le putem depasi , sa ne tinem intotdeauna promisiunile…dar daca incercam mereu sa facem ce am spus dar nu reusim niciodata…a cui este vina? De ce mai promitem? Pentru ca avem intentii onorabile? Intr-un final omul de langa tine te va abandona pentru neseriozitate.
Dar daca promitem doar pentru ca stim ca cei de langa noi se vor simti bine sa auda ce spunem , dar nu avem nici o intentie sa ne tinem de promisiune…si cand ni se cere mai tarziu o explicatie , ne eschivam, si ca niste maestri in ale vorbelor, incepem sa-i facem pe ceilalti sa se simta vinovati doar ca sa scapam…chiar credem ca scapam vreodata?
De ce apelam atat de des la promisiune, juramant…fara nici o finalitate in fapte…
Ipocrizia este un viciu care nu are vindecare…ignorati pe cei care incearca sa va manipuleze doar ca sa uitati ca ei sunt idiot de stupizi incat sa creada ca asa socializeaza…au o lume a lor din care noi nu putem face parte…un joc al cuvintelor

Când e adevărat, e adevărat
Uneori instinctul de conservare e puternic…