Lasitate

Oct 27, 2011 by

Suntem intr-un impas social de inactivitate. Pe langa lipsa de activitate de la locul de munca, ne perindam incepand cu joi seara pe strazile inguste din centrul vechi, si consumam cam tot ce apucam, numai sa nu stam in casa. Daca te gandesti bine, avem multe alte lucruri de facut mai bune decat sa ne cheltuim salariile pe bautura , dar cred cu tarie ca suferim de o lasitate cronica aplicata multor romani. Daca va incalzeste cu ceva, nu suntem singura natie lenesa din lumea asta…ne intrec altii.
Am fost invatati sa stam in banca noastra de mici, de foarte mici, acasa, la scoala, in societate, la munca. Trebuie sa te porti frumos, sa fii politicos, dar atat de politicos incat ajungi la un moment dat sa fii calcat in picioare de ceilalti si e mai dureros decat in autobuz.
Suntem inversunati sa stam cu capul plecat din diverse motive pe care eu nu le inteleg, sa nu apreciem valoarea umana, oamenii care se misca, sunt activi, intreprinzatori si sa-i incercam sa-i tragem si pe ei in moleseala noastra.
De ce oare nu avem curajul sa vorbim pentru noi, sa ne respectam, sa incurajam initiativele, sa muncim mai mult.
Relatiile umane sufera cumplit. Ajungi sa fii de acord cu aproape orice doar ca sa stai cu un om, pana cand intr-o zi te saturi si te muti in alt loc, cu altcineva. Nu incercam, nu ne fortam sa reparam, preferam sa plecam.
Pe cat de viteji eram pe vremuri pe atat de lipsiti de cojones suntem acum.
Daca cineva iti face rau, treci peste si nu ripostezi, nu incerci sa ii spui: Ba boule! Cine te crezi tu de ai impresia ca poti face orice tampenie in viata asta?
Asta se intampla in orice domeniu. De unde pana unde preferam sa ne uitam in alta parte? Nu e vorba de toleranta si iertare ci efectiv de nepasarea ce duce la o delasare nationala.
Eu sunt pregatita dimineata sa merg la razboi.
Tu, ti-ai luat sabia?

9 Comments

    • Foarte frumos articolul tau. Nu e off-topic , e cam acelasi subiect, dar al tau e extins la nivel de tara , pe diverse domenii si mai bine argumentat. Multumesc!

      • Ciprian Bojan

        Pentru ce îmi mulțumești? Amândoi constatăm aceleași ”normalități”… 🙁 Măcar încercăm să gândim cu propria minte…

  1. Ce sa spun? Asta-i punctul tau de vedere. Nu prea sunt de acord. As putea sa iti dau multe exemple si sa scriu cel putin cat ai scris tu despre curajul de zi cu zi de care dau dovada multe persoane din jurul meu. Cu fiecare paragraf ai schimbat categoria fara a aprofunda prea mult subiectul…ai zgariat suprafata doar.
    Esti pregatita de razboi mereu, dar ai grija caci cine seamana vant culege furtuna! Este mai usor sa faci razboi decat sa faci pace (Georges Clemenceau).

    • Adevarat, am zgariat suprafata, pentru ca daca as fi intrat mai mult in subiect nu mi-ar fi ajuns spatiul unor 10 articole incat sa dezbat problema. Evident e un punct de vedere si atat. Sunt pregatita de razboi, dar nu la modul cum l-ai perceput tu, ci la modul de a infrunta viata cum bune si cu rele. Nu sunt samanta de scandal, cum zice tata 🙂 Cat despre ce spune GC , cred ca e mai usor sa faci pace decat razboi, mai ales daca pacea vine dupa un razboi dorit de prea multi.

  2. Felicitari pentru articol este foarte reusit!

  3. Sunt o armata de unul singur…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *