Ochelari de cal

Jan 29, 2012 by

Putem conta pe noi că avem dreptate tot timpul? Modul cum ne formăm opiniile despre ce se întâmplă în jur, despre ce spun alţii sau despre ceilalţi oameni sunt de multe ori discutabile, pentru că sunt subiective, bazate pe experienţele noastre în cel mai bun caz. Ceea ce gândesc eu despre ceva este limitat de către mine?
Atâtea capete atâtea păreri, fiecare dintre noi venim cu o altă idee şi aşa evoluăm. Unii sunt de acord, alţii nu. Unii se supără dacă nu faci exact ca ei sau eşti întru totul de acord cu ei, alţii nu. Ba mai mult, se gândesc că poate tu ai dreptate şi nu ce știa el până acum.
Care sunt factorii care ne determină să ne schimbăm opiniile? Cei mai puternici sunt experienţele personale care ne-au marcat la un moment dat. Experienţele prietenilor, celor apropiaţi, gradul de influenţă şi deschidere la nou.
Cum poţi să fii sigur pe ceva, când nimic nu garantează ceea ce vezi, simţi, gândeşti? De ce avem nevoie de atâtea garanţii? Poate pentru că ne plac lucrurile concrete, pe care ne putem baza la un moment dat şi mergem pe o încredere verificată în timp, cel puţin o parte dintre noi.
De ce nu vreau să fiu de acord cu tine? De ce nu eşti şi tu ca mine? Simplu. Tu eşti tu şi eu sunt eu. Avem dreptul la opinie, să ne schimbăm părerea sau să nu avem nici o părere dacă nu ne interesează.
Indiferenţa şi dezinteresul total aparţin unor oameni care se focalizează subiectiv pe ce cred că-i afectează în mod direct mai ales şi nu văd imaginea în ansamblu.
Dacă vrei să convingi pe cineva cu opinii ferme, va trebui să vii cu argumente solide pe care le înţelege şi să fie dispus să respecte pe ceilalţi, chiar dacă nu este de acord cu ce promovezi.

8 Comments

  1. Ciprian Bojan

    ”Avem dreptul la opinie, să ne schimbăm părerea sau să nu avem nici o părere dacă nu ne interesează”. Iată un citat care parcă mă face să cred că mi-ai dat copy/paste la gânduri! 😀 Și ce dacă? Constat că în privința ideilor generale oamenii parcă gândesc la fel. Eiii, da’ când vine vorba de afinități sau apartenențe, se duce consensul la culcăricăăă! 😛 Și, în mod aproape paradoxal, nici unul nici altul dintre ”adversari” nu se grăbește să-i dea deșteptarea… 😐
    We are only people, and nothing can change this… 🙂

    • Gandurile zboara…poate au venit de la tine;))
      Ideile generale sunt adoptate mai rapid, din instinctul de turma. La afinitati si apartenente, mergem pe mandrie! Sunt multe de spus pe subiect, dar sper ca am punctat in mare ce trebuia 😉

  2. Parol! Dacă vrei să convingi pe cineva tre’ să vii cu o bâtă sau un lanţ după tine. La mulţi, dacă le explici cu tot cu argumente solide, nu le intră în cerebel. Şi te cam fac să îi educi şi faci să preceapă la modul “hardcore” …

    • Alora care nu le intra in cerebel, inseamna ca deja e plin cu alte treburi:)) In ce priveste educatia…nu toti iubesc metodele hardcore ;))

  3. Interesantă temă!
    Indiscutabil, toţi purtăm o pereche de ochelari de cal. Opacitatea lentilelor, depinde de fiecare în parte. Unii, le lustruiesc o viaţă şi ajung la un grad de transparenţă mai mare. Alţii, preferă realităţile filtrate.
    Ba chiar unii ajung să renunţe la ochelarii de cal şi chiar la orice alt fel de ochelari. Se spune despre aceştia că au descoperit Adevărul…

    • Adevarul cui….adevarul pur, sau adevarul lor? 🙂

      • Dacă Adevărul ar putea fi obiect al posesiunii, cred că am putea spune “adevărul meu”, “adevărul tău”, etc. Cred că aici avem o dovadă a confuziei generale în care se află societatea şi civilizaţia umană: Materialitate, posesiune, concurenţă, cel mai bun supravieţuieşte, adevărul meu, etc.
        Cred că este corect să spunem “adevărul meu”, atât timp cât acceptăm că sfera Cunoaşterii este infinită şi am reuşit să explorăm doar o parte din aceasta. Iar această parte, poate fi numită cu riscul minim de a greşi, adevărul meu. Asta presupune însă să ai minima decenţă să accepţi că toată lumea are dreptate, pentru că toţi şi fiecare în parte, am descoperit o parte din Adevăr. Începem să descoperim Marele Adevăr, atunci când descoperim că micul meu adevăr, coincide cu micul tău adevăr, cu micul adevăr al, ei, al lui, al nostru. Atunci când admitem că lumea e mult prea mare ca să ne batem pentru un loc în ea. Atunci când “noi” e la fel de important pe cât este “eu”, fără însă a cădea în fanatisme…

        • Discutia asta e complexa…Adevarul in starea lui pura este doar unul daca il luam cu nume generic de Adevar Absolut. Adevarul meu nu va coincide cu al altuia tot timpul, dar cu totii ne raportam la Adevarul Absolut, ca la un model de conduita. Al meu, al tau exista pentru ca fiecare percepe diferit ce are in jur, si nu ma refer la posesie ,ci la felul cum vedem lumea, prin ochii fiecaruia. Toata lumea are dreptate in masura in care fiecare are un adevar la care sa raporteaza. Ca nu coincid, e partea proasta a vietii si aici apar disensiunile. Nu stiu cine poate spune ca toata lumea are dreptate si sa fie de acord cu asta decat luat afara din contextul realitatii.
          Cat despre ce spuneti dumneavoastra, cu eu si noi si locul fiecaruia in lume, avem cu totii loc, nu trebuie sa ne batem, dar suntem firi competitive, asa este omul. NOI este mai important decat EU la un moment dat , cand luptam pentru NOI. In rest , daca Eu isi gaseste locul in bucata asta de lume, Noi o sa fie si mai binevenit.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ochelari de cal | rusbianca | BunDeCitit.ro - [...] de cal | rusbianca rusbianca.wordpress.com : Atâtea capete atâtea păreri, fiecare dintre noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *