Bastonul meu

Aş vrea să mă sprijin de tine ca de un baston invizibil, doar eu să ştiu de el, dar să rămână acolo mereu, până la sfârşitul zilelor mele.
Dacă nu ne-am uita unul pentru celălalt pentru că uneori este nevoie de ajutor, ce rost mai avem pe lumea asta?
Să trăim în pustiu, dar împreună?
Prietenia se pare că este pusă la încercare exact în miez de noapte când nimeni nu este dispus să vină să te ajute.
Tu eşti?
Cred că da, pentru că orice altceva este mai puţin important în acel moment.
De ce aş avea încredere în cineva care nu vrea să mă sprijine exact când am nevoie?
Tu ştii?
Da, pentru că te simţi prost şi îţi ceri scuze de fiecare dată când ceva important intervine şi nu mai poţi să te bucuri împreună cu mine de timpul liber, dar când e vorba de o problemă, te faci luntre şi punte să fii acolo.
Este adevărat că ne îngrijorăm mai mult doar în cazuri grave şi preferăm să ne simţim trişti pe post de ajutor?
Plasturele nu trebuie să fie delegat altcuiva să-l aplice, pentru că omul respectiv dacă ar fi dorit pe altcineva, nu te-ar fi sunat.
Ce pot să fac pentru tine nu este o întrebare de complezenţă, cel puţin nu ar trebui să fie.
Merg drept pentru că am mereu bastonul cu mine şi nu voi şchiopăta niciodată, indiferent ce m-ar lovi.
Mulţumesc că ai reuşit să-mi rămâi alături, indiferent de circumstanţe.
Jos pălăria!