De ce reinterpretăm o situaţie de mii de ori atunci când nu ne place, încercând să-i găsim un înţeles şi nişte faţete nevăzute până atunci, să ne simţim bine?
Ştim însă că nu există o alternativă a trecutului, pentru că a trecut, dar sperăm că dacă pricepem mai bine anumite lucruri, întreaga viaţă o să ni se schimbe şi noi vom face alte alegeri.
Oare aşa să fie?
Eu sunt Pentru a diseca o situaţie până când este pe deplin asimilată, chiar şi pentru revenirea asupra ei când este cazul.
Dar cât poţi să insişti cu asta?
Am înţeles aşteptarea fiecăruia, dezamăgirea sau bucuria, explicarea celor întâmplate, atat cât se poate, dar nu înţeleg imposibilitatea uitării.
Orice am face nu vrem să ştergem cu buretele ce s-a întâmplat.
Ne place să ne chinuim atât de mult până ne bucură altcineva pentru că fericirea o să fie mai mare?
Mi se pare o stupiditatea fără nici un fel de necesitate, ca atunci când iubeşti pe cineva şi pe el nu-l interesează: este absolut inutil!
Cine ne-a pus încăpăţânarea asta în cap?
Chiar o să schimb lumea dacă eu pricep de ce atunci am băut ceai, de ce nu am închis uşa, de ce am spus Te iubesc la momentul respectiv?
Obsesia faţă de tot ce are legătură cu Efectul Fluturelui (Butterfly Effect} şi consecinţele acestuia nu sunt sănătoase.
Stăm să ne gândim cum să trăim sau pur şi simplu trăim?
Am rămas pe dinafara vieţii vreodată?
Singurul moment când eşti pe dinafară este în viitorul în care tu nu mai exişti, nu pentru că tu ai ales să nu mai trăieşti cum îţi doreşti dând vina pe cineva.
Respiră, încă nu ai murit!
Pingback: Pe dinafara | rusbianca | BunDeCitit.ro
De multe ori eu ma chinui sa inteleg de ce fac anumite gesturi la un timp nepotrivit;)Dar cred ca ai dreptate..pana la urma nu putem schimba lumea daca am aflat de ce am baut ceai la timpul respectiv sau de ce am spus te iubesc mai devreme decat trebuia;)
Frumos articol.O zi faina.
Multumesc! la fel!
Spun DA acestui articol. Nu cred ca putea fii scris mai bine decat este. Apreciez cuvintele “Mi se pare o stupiditatea fără nici un fel de necesitate, ca atunci când iubeşti pe cineva şi pe el nu-l interesează: este absolut inutil!” Referitor la intorsul unei situatii neplacute pe toate partile, cred ca ajungem sa facem acest lucru ca sa fim mai impacati cu noi insine, vorba aceea “sa dormim mai bine la noapte”, un fel de alinare pentru ceva neplacut. De fapt psihologic, constientul da la o parte spre inconstient toate lucrurile care nu ne plac, facandu-ne uneori ba sa le uitam complet sau pur si simplu sa nu ne mai gandim la ele. Poate si in cazurile in care ne confruntam cu situatii neplacute rasucim problema pana vedem in ea ceva ce ne convine, iar restul il dam la o parte.
Exact, sa ne simtim mai bine, ar fi bine subconstientul sa lucreze un pic mai repede si sa puna deoparte lucrurile care nu ne mai sunt de folos, inclusiv anumite amintiri, pentru ca pierdem prea mult timp cu acest travaliu al disecarii si uitarii.
Cat ne convine din fiecare nu tine de ce descoperim, ci mai degraba de maturitatea cu care putem sa mergem inainte. Lucrurile erau la fel si atunci si acum.
Multumesc frumos!:)