Plutește cu mine

Vreau să mă încânţi cu 1000 de cuvinte inventate să mă facă să zâmbesc şi să te uiţi în urma mea pentru a-mi citi părerea despre lume.
Să mă săruţi până mă albeşti şi să devin o scoică care îţi dăruieşte perle de frumuseţe la fiecare atingere.
Ca la o paradă, să mi te expui pe de-a întregul, cu tot ce ai şi vrei să dăruieşti pentru că simţi că nu este necesar să păstrezi simţămintele doar pentru tine
Pentru că fericirea nu este doar o noţiune rostită de îndrăgostiţi şi de părinţi şi de copii şi de maimuţe şi de cerbi şi de inorogi, ci este o respiraţie pe care o ţii pentru că nu vrei s-o dai afară şi să piară.
Şi mi-ar plăcea să mă cauţi cu mâna în aşternuturile albe în fiecare dimineaţă pentru că nu te poţi trezi să vezi lumea fără mine şi viaţa începe când te uiţi în ochii mei.
Aş râde mereu dacă ţi-ar dispărea orice încruntare de pe suflet şi picioarele tale nu ar urmări decât scările ce duc la odaia mea, unde e atâta parfum şi atâta lumină încât papagali albaştri intră pe fereastră să vadă încântarea bucuriei ce pluteşte în aer.
Ţi-aş crea un tărâm în care poţi să faci ce vrei şi singura condiţie este să mă ţii de mână ca să nu te volatilizezi de prea mult bine.
Când fuiorul şi-a tors şi ultimele zile, o să ne prefacem în doi fluturi frumoşi care transformă grădina în paradisul zborului.