Mă joc cu mintea nimănui
Ca un copil stricat
Uitat în parcul solitar
Şi plin de amintiri.
Încerc să fac ceva util
Dar nu-mi iese nimic
Poate pentru că tu nu mai eşti
La fel ca altădată.
Aş rumega frunze întregi
Cu flori şi fructe viermănoase
Dacă aş şti că într-o zi
Voi fi şi mai frumoasă
În mintea ta, măcar atât,
Să mă iubeşti încet,
Iar timpul va veni şi el
Când tot voi mai zâmbi.
Nu-ţi cer imposibilităţi
Nici zahăr să mă-ndulcești
Dar mi-ar plăcea în sinea mea
Să cred că mă mai vrei.
Follow Me
-
Recent Posts
Top Posts & Pages
Recent Comments
- rusbianca on Îmi plac oamenii frumoși
- cristi on Îmi plac oamenii frumoși
- Imi plac oamenii frumosi | Bun De Citit on Îmi plac oamenii frumoși
- rusbianca on Nu riști, nu câștigi
- Pasere Mihaela on Atingerea scopului
Blogroll
Archives
Subscribe-
Numaratoarea zilelor
Pingback: Jucărie | rusbianca | BunDeCitit.ro
cam trista…o fi de la ziua de azi
O fi trista dar e bine scrisa, ceea ce face postarea sa fie o lectura placuta de seara
Cu cat mai triste, cu atat mai profunde. Buna poezia, imi place foarte mult.
Multumesc
am gasit aici un vers cat o poezie
‘Să mă iubeşti încet,
Iar timpul va veni şi el’
si pentru ca eu la poezie sunt foarte foarte foarte foarte (si mai adauga) pretentios, de restul nu spun nimic.:D
Splendid!
Dupa parerea mea, cele mai frumoase si profunde sentimente sunt cele mai bine descrise intr-o poezie.
Mi-a placut! Mult succes in continuare!
Multumesc! Numai bine si tie!