Eu obişnuiesc să fac multe şi să mă relaxez activ pentru că nu cunosc altă metodă şi funcţionează!
Ne plac obiceiurile şi tabieturile. Sunt confortabile ca un fotoliu vechi în care te aşezi şi savurezi un timp scos parcă din realitate. Nu vrei să te mai ridici din el şi să pleci, pentru că este bun, cald, plăcut şi îl ştii pe de rost.
Şi mai mult, îi forţezi pe alţii să-ţi accepte nebuniile pentru că nu vrei să renunți la ele, sunt ale tale şi fac parte din fiinţa ta, precum o prelungire a sufletului.
Tabieturile devin în timp nişte legi nescrise, pe care nu prea vrei să le încalci şi susţii că toţi din jur ar trebuie să le respecte ca atare.
Nu au nici o legătură cu apartenenţa la un popor sau o regiune ci îţi fac ţie personal viaţa mai uşoară, mai cunoscută, mai familiară.
Ne este prea mare frică de necunoscut, de lucruri noi şi nu avem destulă putere să înfruntăm noul în fiecare zi, prin urmare ne relaxăm mergând pe un drum bătătorit.
Obiceiurile se schimbă, mai ales dacă cel de lângă tine te încântă şi îţi arată alt obicei mai frumos şi mai înflorit şi mai atrăgător!
Copiii le învaţă, adulţii le acceptă şi bătrânii le idolatrizează. În fond şi la urmă să te simţi ca acasă, în largul tău, lasă loc bunei dispoziţii.
Cine vrea să se războiască cu lumea, să ia viaţa în piept în fiecare secundă, să cucerească teritorii nemaivăzute şi să devină eroul din poveste?
Există timp pentru toate în viaţă, dar cel mai important este să reuşim să ne acceptăm unii pe alţii pentru că obişnuim să trăim împreună.
