Ascensiunea

Feb 26, 2013 by

bianca se uita in sus

Întotdeauna, dar întotdeauna trebuie să vezi dincolo de lucrurile mărunte care te scot din rutină. Nu ai cum să uiţi sau să treci cu vederea şi să te pierzi în detalii. Lucrurile cele mai importante sunt atât de mari încât uneori este incredibil de greu să-ţi ridici privirea şi să le vezi, pentru că par un munte insurmontabil, un perete rece, în care nu poţi bate nici măcar un cui. Şi tu nu ai experienţa să-l escaladezi, nu te-a învăţat nimeni. Este o lecţie pe care o pricepi doar singur.

Dacă te uiţi mai bine însă şi mai aştepţi puţin o să vezi că ştii singur cum să faci priza atât de puternică încât începi să te ridici mai sus şi mai sus. La jumătatea drumului o să ai timp să faci o panoramare în jur să vezi progresul şi să iei o gură de aer să te odihneşti. Nu face greşeala să nu te ancorezi bine în piatră. Iar dacă trebuie să cazi, lasă-te să cazi, o poţi lua de la capăt.

Raţionez şi aprofundez prea mult unele chestiuni pentru că este singura modalitate prin care le pot înţelege sensurile. Tentaţia de a uita scopul suprem este atât de mare încât la un moment dat o confund cu linia de finish. M-aş uita în oglindă şi mi-aş trage palme până mi se deschid ochii minţii şi adevărul mă inundă fără să mă mai las pradă poftei.

Dar… cu unele lucruri nu te pui în viaţa asta pentru că nu ai arme suficiente să lupţi.
Atunci când ai ajuns într-un punct unde poţi lua o decizie conştientă şi ştii că este ultima şansă să mai poţi avea control, ia-o! Dincolo de asta te abandonezi unei situaţii care va face orice din tine, mai puţin o fiinţă liberă.

Închisoarea simţurilor este cea mai plăcută surghiunire la care ne înhămăm cu toţii intenţionat pentru că nu ne putem abţine. Şi zicem cu plăcere, dă-mi Doamne cât mai mai mulţi gardieni să mă ţină aici o veşnicie şi să uit că am fost vreodată altfel. Nu există mai mare dependenţă decât cea care îţi vinde iubirea pe tavă aşa cum ai proiectat-o încă din pântecul mamei!

Iubim idei, nu oameni. Uităm mereu să înţelegem contextul. Logica este băgăcioasă, raţiunea o scamă care trebuie îndepărtată, iar sfaturile nişte pure invective care vor să ne distrugă. Atât suntem în stare să pricepem. Vai de sufletul nostru terfelit într-o beţie atât de scurtă.

M-am oprit uşurată. Mi-a revenit pofta de escaladare. Încă mă mai ţine coarda 🙂

Related Posts

10 Comments

  1. Frumoasa poza ! Esti frumoasa!

  2. Eu iubesc si oameni! 😉

  3. Ciprian Bojan

    Parca suntem “telepatetici”, io cu tine… 😀 Jur ca n-am cetit in prealabil articolul tau, iar poezica mea, in care scriam despre fiinte, nu despre idei iubibile, era doar o mostra din ceea ce gandesc io…. Dar, oricum, raman mereu uimit ca faci zilnic exercitii libere de sinceritate… Esti inepuizabila, mai ales ca semnificatii. 🙂

    • E…tele ceva suntem multi cred…constiinta colectiva alea alea. Exercitiile mele sunt bune pentru pregatirea cu proza. Iar un scriitor nesincer nu are cititori. Inepuizabila zici…imaginatia este fara limite 🙂 Multam! Sa traiesti!

      • Ciprian Bojan

        Da, Dumnezeu ne-a dat unora dintre noi cuvântul ca ”armă”… Dar armele nu-s făcute ca să învingem ci ca să ne înfățișăm în fața noastră și a celorlalți așa cum suntem 🙂 😀

        • Daca stai bine sa te gandesti…sa invingi inseamna sa reusesti sa te arati celorlaltia sa cum esti, cred ca e cea mai mare batalie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ascensiunea | rusbianca | BunDeCitit.ro - [...] de asta te abandonezi unei situaţii care va face orice din tine, mai puţin o fiinţă liberă. rusbianca.wordpress.com…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *