Dezobișnuință

Mar 28, 2013 by

Dezobișnuință

Mă gândesc de ce acceptăm răutatea, neaprecierea, defăimarea, negativismul celorlalți, neajunsurile pe care și le aruncă asupra noastră. Şi ne uităm la ele cum ni se aşează în păr, pe limbă, între sâni, la căldură, cât mai aproape de inimă scornind viermi care ne macină zi şi noapte… şi de mătase nici nu poate fi vorba.

Obișnuința este singura haină pe care o putem da jos mai repede decât credem, mai ales când ştim că binele e acolo, în fața noastră. Şi nu, nu ai nevoie de curaj sau de bun simț, de alte perspective, de a gândi şi simţi altfel. Eşti sau nu eşti drept şi corect.
Adevărat, mai există şi cazuri fericite când din negru scoţi câte o culoare până ajungi cât mai aproape de albul din tine.

Şi poate n-ai fost norocos în copilărie şi nici măcar după aceea, să creşti cum trebuie, fără zvâcniri impotente de sufocare şi de forţări inutile.
Şi poate nici nu eşti suficient de puternic să te ridici de fiecare dată când cineva îţi trage una în stomac, în plex şi în ochi de uiţi şi de ce mai trăieşti aşa cum ai făcut-o până acum.

Dar eu cred. Cred în mine, în tine, cred în irealizabilul care se înfăptuie.
Cred în dezobișnuință!

Şi nu suport nimic care m-ar îngrădi. Iau orice văl care-mi iese în cale şi mă întunecă şi mă supără până la nervi şi până la plâns de prostie!

Nu existe pedepse pentru restul decât să-i laşi să trăiască, aşa, cum au ales. Alegerea perfectă mă suportă pe mine, nu eu pe ea.

Vă pup pe creieraş!

0 Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dezobisnuinta | BunDeCitit.ro - [...] laşi să trăiască, aşa, cum au ales. Alegerea perfectă mă suportă pe mine, nu eu pe ea. rusbianca.ro…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *