Lacăt, lăcătuș, cheie!

Mar 31, 2013 by

Lacăt, lăcătuș, cheie!

Să uit neuitatul, să-l las ascuns într-o mie de cufere ferecate pentru mine.
Mă uit la tine şi m-aş căţăra pe genunchii tău în sus, pe coapse şi umeri, să te pot trage de păr, să cazi, să-ţi umblu în buzunare şi să-ţi fur cheile, să deschid orice!

Dar nu, tu refuzi pentru că eu trebuie să uit, pentru că nu contează nimic ce-a fost.
Şi mă încăpăţânez să umblu cu vorbe, să mă conving de ce există şi ce nu poate fi şi atunci tac.

N-am reuşit să închid şuvoiul de gânduri, dar poate dacă nu le mai rostesc nu mi se mai înfiinţează triumfătoare cerându-mi să fac!
Pentru că trebuie să dorm, să ascult liniştea şi odată cu ea voi descoperi că de fapt mi-ai lăsat cheile pe masă când ai plecat, dar de atât de mult căutat, au devenit invizibile.

Am rămas cu dorinţa să te escaladez pentru a-ţi privi ochii şi a-ţi vedea sufletul cum izbucneşte şi o ia la goană prin milioane de atingeri… şi dintr-o dată se opreşte, istovit că n-a găsit ce căuta şi eu mă ridic şi plec, ca un spectator invitat de cortină să părăsesc teatrul.
Îmi mut reprezentaţia pe alţi genunchi şi alte coapse, muşcând să văd dacă sângerează…

Dar toţi din jurul meu poartă lacăte şi cu neruşinare îşi atârnă cheia de gât, aşteptând pe altcineva să-i deschidă
Cât de neputincioşi suntem!
Şi poate ai dreptate, doar sentimentul deschide, nu și mintea.
Zbor în căutarea unui lăcătuş…

Related Posts

2 Comments

  1. Hm, lacatusul s-ar putea sa deschida lacatul dar s-ar putea apoi sa nu inteleaga nimic din comoara pe care o gaseste! Dar imi place imaginea din spatele vorbelor…si cantecul lui Tiziano…

    • rusbianca

      Lacatusul trebuie doar sa deschida, eu trebuie sa inteleg, nu el. 🙂 Multumesc

Trackbacks/Pingbacks

  1. Lacat, lacatus, cheie! | BunDeCitit.ro - [...] lacăte şi cu neruşinare îşi atârnă cheia de gât, aşteptând pe altcineva să-i deschidă rusbianca.ro cateva secunde…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *