În pasul ștrengarului

Jun 30, 2013 by

În pasul ștrengarului

Ar trebui să avem cel mai mult curaj exact când avem nevoie şi anume în momentul în care te simţi incapabil să iei o decizie şi s-o duci la capăt. Dar cine mai vede în ziua de azi viaţa ca pe un front în care te lupţi cu tine însuţi, cu răbdarea ta, cu încăpăţânarea şi nemulţumirea, cu neîncrederea şi orgoliul, dar mai ales ca pe locul unde mintea şi sufletul sunt pregătite să se dueleze pe viaţă şi pe moarte oricând prind o ocazie.

Presimt că oamenii cei mai buni merg înainte indiferent de cine sau ce le iese în cale dintr-o inerţie păcătoasă de a se ţine în picioare. Şi astfel, reuşesc!

Când te uiţi în urmă nici nu-ţi dai seama prin ce ai trecut, ţi se pare povestea altuia, mai degrabă un lucru inventat să te înalţe în ochii celorlalţi, pentru că tu deja ai trăit.
Te sperie mai mult ideea că nu vei mai fi capabil să faci asta încă o dată dacă din nefericire trebuie.

Nu cred că soarta te bagă în aceeaşi groapă şi te acoperă cu acelaşi pământ… fără aceleaşi griji şi fără aceleaşi lupte şi reuşite.

Exponenţialul nu-l prea simţim dintr-un motiv absolut normal: am crescut, am depăşit multe obstacole, iar riscul dacă nu este mai mare nici nu-l luăm în considerare. Până şi pericolul poate deveni anodin dar paradoxal letal.

Eu nu vreau doar să merg, vreau să salt şi să zbor. Pământul nu este nevoit să mă suporte şi să ajungă să mă îngroape
Prefer să mă disipez în cele patru zări pentru că se poate reinventa curajul!

Related Posts

2 Comments

  1. Pachis

    Oamenii buni au echilibru prin componentele genetice moștenite. Caracterul nu are descriere exacta este un dat educat care dă armonie. Numai moartea celor din jur ne apleacă pentru a asculta explicațiile unui firesc care ne amintește că nu vom trăi veșnic. Când iti moare mama nu poti explica ce simți, este o dezrădăcinare care doare teribil, un gol ce va ramîne gol și atunci trebuie să avem echilibru pentru a nu frânge armonia copiilor ce urmează maine. Moartea părinților este un accept într-o noțiune așa numită firească. Dar ce este firesc în acest “pericol paradoxal letal”? Să trăim prin și pentru generația ce va urma în firesc.

    • rusbianca

      Cred ca asta este solutia: echilibrul care ne tine pe calea noastra si ne ajuta indiferent de imprejurare, oricat de trista si dureroasa ar fi ea, ca cea catastrofala de pierdere a unui parinte, a unui copil, a unui om prea drag sa vrem sa-l lasam sa plece de langa noi.
      Firescul? Firescul exista pentru ca il acceptam ca atare, dar nimic nu pare logic
      Singurul lucru care impaca mintea si sufletul este trairea pentru cei care vor ramane dupa noi
      Te imbratisez cu drag

Trackbacks/Pingbacks

  1. In pasul strengarului | Bun De Citit - [...] ce le iese în cale dintr-o inerţie păcătoasă de a se ţine în picioare. Şi astfel reuşesc rusbianca.ro…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *