Ne…nimic

Aug 26, 2013 by

Ne…nimic

Niciodată nu putem să primim prea multă afecţiune, dar eu am uitat să iubesc. Am uitat de tot, de prea mult timp trecut şi nefolosit. Şi simt că primesc degeaba. Nu ştiu ce să fac cu ea. O simt dar nu mă încălzeşte, nu mă încântă, nu-mi produce nici un simţământ.

Şi degeaba am diverse abilităţi, nu înseamnă că le şi folosesc sau că mă ajută să trec anumite momente nesuferite.
Fug de a mă învecina cu ne nimicul, fug chiar şi atunci când nu mă ajută picioarele. Întorc capul şi refuz să privesc inactivitatea sufletului. Nu ştiu ce i s-a întâmplat, dar nu mai e în stare decât să spună Nu.

Poate dacă aş cuprinde toată energia pe care mi-o poţi aduce în fiecare minut când stai de vorbă cu mine, m-aş împăca cu ideea de a nu fi împreună cu cineva potrivit, de a nu fi cu nimeni şi de a creşte.
M-am împiedicat vrând nevrând de oboseală şi caut o pauză într-un loc unde să mă pot recunoaşte oricum m-aş privi.

Te simt tot mai departe chiar şi atunci când mă ţii de mână. Mi s-a dus în vânt curajul de a crede. Eşti dar de fapt nu eşti.

Şi nu-mi pot crea dependenţe să simt că lupt, nu se prinde nimic de mine. Să aştept anii, îmi vor vorbi atât de frumos despre acum încât voi regreta că nu am fost fericită.
Dar eu trăiesc într-un prezent paralel cu împlinirea şi nu ar trebui să caut în afară liniştea şi mulţumirea pentru că nu depinde decât de mine să-mi fie bine.

Încerc să alung golul dar e mare şi cuprinzător şi mă inundă din vreme în vreme…
Spre soare, acolo vreau să merg!

2 Comments

  1. Ciprian Bojan

    🙂

  2. erasmus de romergan

    ….de unde se vede ca in fata unui mar kopt si viermele are intuitie buna,daca e mai arogant decat codita..!:))

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ne...nimic | Rus Bianca | Bun De Citit - […] când nu mă ajută picioarele. Întorc capul şi refuz să privesc inactivitatea sufletului rusbianca.ro cateva secunde…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *