Între conștiință și datorie

Nov 10, 2013 by

Între conștiință și datorie

Aveam nevoie de tot atunci, până la sufocare. Mi-ai spus că n-o să pleci vreodată până când ai plecat. Poate ţi-ai ascultat mai mult conştiinţa şi mai puţin datoria. Şi eu n-am ştiut nimic. Iar acum… acum zici şi mai puţin.

Ce mai contează? Decizia a fost luată. Te-ai împăcat. Eu mă simt ciuruită şi vie în acelaşi timp. Bate vântul prin mine şi merg înainte. Îmi strecor bruma de sentimente şi rămân cu… cu ce? Spune-mi tu, eu cu siguranţă nu ştiu

Vrei să afli tot, până la sufocare, să te ajute să trăieşti. Ironic, nu?
Nu mă pot împăca cu absenţa, nu absenţa ta, ci absenţa oricărui tip de simţământ. S-au dus pentru că nu aveau încotro. Nu se pot hrăni cu aer, mai ales cu unul găzduit de mâhnire.

Mereu voi fi alături de tine, dar niciodată aproape, pentru că nu vrei. Și eu nu forţez pe nimeni, poate doar pe mine, să trăiesc cum n-am ştiut vreodată. Îmi fac datoria de a-mi asculta conştiinţa, este singura datorie din lumea asta pe care o respect.

L-am distrus pe DACĂ, nu-şi avea rostul. Speranţa este optimistă, dar nu idioată.

Ne-am obişnuit să ne menajăm. Aşa considerăm că este mai bine. Ce rost are să ne mai vorbim atunci dacă oricum ştim ce este mai bine pentru celălalt?

Related Posts

1 Comment

  1. Cristi

    Poți rămâne cu un cineva mai mult decât un prieten și mai puțin decât un iubit… Iubitul e un pachet full options și full time și uneori trebuie să îi suporți toanele… Iar un prieten e pachetul part time… nu te gândești la el decât când vrei sau ai/are nevoie, și când îi dai voie, te poate ține de mână, te îmbrățișează și te sărută pe obraji. Și încă un avantaj, nu pleacă nicăieri cum nu a plecat defapt nicicând…
    Și cred că ești conștientă că dialogul are avantajele lui, este un patch pentru suflet, te ajută să atenuezi mâhnirea și te face să reconstruiești anumite porțiuni din tine. Nimic nu se conservă, totul se transformă, poți rămâne cu bolovani sau poți să transformi totul într-un buchet de flori.
    Nimic nu trece ușor. Acum mi-e frică să scriu necuvinte… pentru că nu știu dacă e înțelept să o fac.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Între conștiință și datorie | Rus Bianca | Bun De Citit - […] bine. Ce rost are să ne mai vorbim atunci dacă oricum ştim ce este mai bine pentru celălalt?…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *