Ca un fluture

Jun 8, 2014 by

Ca un fluture

Sufăr de o constrângere cu iz de permanenţă, dar sumară, pentru că nu mă îmbracă, ci mă dezbracă de bine, de serenitate, de ceea ce îmi poate aduce mulţumire.

N-aş ştii să spun de ce perseverez inconştient. Recunosc, nu sunt întotdeauna prezentă să-mi dau cu palma peste fapte şi să-mi zică, n-ai voie, lasă-l jos.

Şi atunci, singura mea armă ar fi detaşarea, treptată.
Dar eu funcţionez în extreme şi mă detaşez de toţi şi de toate. Iar când mă implic, mă implic total.
În acel moment îmi revine în suflet acea înverşunare spurcată şi maniacă de a scuipa veninul nevoii: să fiu prima, pentru oricine, pentru tine în primul rând. Să ştiu tot, să pot controla bunul mers al situaţiei.

De ce? Pentru că aşa simt, fără explicaţie, dar mai ales fără părere de rău!
Poate doar dezamăgită că ceilalţi nu înţeleg cât este de frumos să fii iubit aşa, cu atât de multă pasiune şi nu mă lasă să le arăt nimic din frumuseţea trăirii. Vor linişte!

Îngrădirea e doar un efect secundar, neimportant în schema planurilor de fericire.

Mor încet pentru că am renunţat la posesiv, la cursiv şi respir ca un fluture… ştiu, aşa voi trăi puţin.
Ar fi trebuit să-mi asum acest rol, dar nici n-am ştiu ce joc, am mers înainte din instinct. Mi-am dat seama târziu că repet cu sârg aceeaşi piesă, în acelaşi teatru, iar eu mai am doar câteva ore de zbor.

M-am oprit şi m-am uitat prin ochiul spectatorului şi m-am hotărât să mă sting mai lent.
Iar când mă apucă din nou nebunia, se întâmplă de altfel la fiecare fulg de entuziasm adulmecat şi mângâiat de soare, înfrunt lumea, uitând de constrângere şi de suferinţă.

Las grijă în seama ta, cel care mă vede. Poate ar fi bine să înveţi să primeşti totul, dintr-o dată!

4 Comments

  1. In extreme căci pentru mine echilibrul e doar momentul acela abstract si odios in care toate forțele se anulează, paroxismul compromisului sub eticheta idealului. Publicul!? Nu e pregătit. Actorul!? Se zbate intre el si sine reevaluand fiecare replică încercând sa dea vina pe neînțelegere și sperând într-una. N-am găsit un răspuns dar am înţeles ca unele piese nu sunt făcute pentru scena, cum nici eu nu sunt actor…iar ei rămân doar… public.

    • rusbianca

      Unde sa ne jucam rolul fara public? Am fost zvarliti in lume si capturati fara voia noastra intr-o hora…fie te desprinzi si te izolezi , fie joci

      • Oricare “fie” ascunde in dânsul prea multă mâhnire să pot considera vreun “fie” o cale de trăire. Sunt prizonier se pare, într-o lume ferecată în care cheia de scăpare e…vitală .
        Nu vreau sa mimez bătăile de fulture, nici multumirea fata de un public fals, accept ca am pierdut în sine, trag cortina și mă las.
        Să-mi fie cu iertare daca scenariul conturat de mine prezintă scene de neluat aminte, sunt doar un simplu trecător, rătăcit si fără minte.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ca un fluture | Rus Bianca | Bun De Citit - […] şi respir ca un fluture… ştiu, aşa voi trăi puţin. Ar fi trebuit să-mi asum acest rol rusbianca.ro…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ab ad blocker top 10 ecommerce platforms for small business top 10 ecommerce providers top 10 ecommerce sites top 10 ecommerce software top 10 ecommerce solutions top 10 ecommerce websites top 10 it outsourcing companies top 10 outsourcing companies in india top 10 software company websites