Desperecheată

Dec 25, 2014 by

Desperecheată

Împerecheată şi desperecheată de prea puţine şi importante nepotriviri. Cu o foame gigantă de strângeri de mână, ne îndreptăm unul spre altul, undeva, prin univers. Nu ne cunoaştem şi doar mergem. Am lăsat inerţia acasă. Vrem să facem bine şi este suficient pentru a continua. În rest, rămâne speranţa unui ceva… şi multă muncă. Atât de multă muncă, pentru ceilalţi, pentru a ne umple viaţa, pentru că asta credem că este vital, pentru că… neperechea este mai la îndemână.

Nu vreau să mai fiu confidenta nimănui. Să ascult pe alţii cum se strâmbă spre lume, spre toţi ceilalţi şi în special spre ei, pentru că nu au curajul să vadă! Poate încă nu le-a venit timpul.

Vrea să pot crea, nu aşa cum mă văd ceilalţi că aş fi capabilă sau şi-ar dori, ci aşa cum îmi închipui eu, acum şi aici, nu în copilărie şi nici într-un viitor inexistent.

Sufocată de aere, de corpuri, de obiecte, de constrângeri, de neputinţe, de convenţii şi prejudecăţi, de tradiţii şi refulări, de refuzuri şi acceptări tacite, de zboruri neîmplinite şi de lovituri, de prea gol şi de prea plin, m-am hotărât să trăiesc aşa cum îmi trebuie, aşa cum îmi place şi în timp, o să vă placă şi vouă. Şi de nu, nimeni n-are nici o vină. Cu toţii avem loc.

Nu-mi caut o pereche. Nu am una. Dar ne vom strânge de mână şi vom merge alături. Din potriviri vremelnice sau nu. Din prea multe nepotriviri importante. Şi aşa desperecheaţi, păşim înainte. Mai veseli şi poate, mai răbdători.

Related Posts

1 Comment

  1. liniste si pace interioare! si hugs si firesc in zi de zi si-n sarbatori! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *