Delirium

Jan 28, 2016 by

Delirium

Cum vezi lumea când nu eşti tu

Te mişti şi faci ce ştii că trebuie să poţi trăi. Te ridici, mergi, te hrăneşti, dar undeva între mână şi minte este loc pentru un mare vis în care poţi doar să îţi urmăreşti acţiunea mâinii, ştiind că e a ta, că o controlezi cumva, dar nu ştii cum…

Şi mă sperie, că poate rămân aşa pentru totdeauna, eu rămân în afară şi corpul rămâne aici, să facă ce se aşteaptă, ce-i spun, dar nu-i spun de fapt.

Şi mă sperie că nu mai simt nimic, că par ciudată când vorbesc, pentru că oricum nu mai am glas.

Dar nu visez, îmi pot simţi unghiile, degetele, pielea, pot prinde obiecte. Nu mă doare nimic dar pot simţi frigul

Și apoi într-o singură secundă… îmi revin, sunt din nou în lumea asta. Totul este al meu din nou, control, conştient.

Cine am fost când n-am fost eu?

E greu fără cuvinte şi fără oameni.

(Muzica: Marius Leordeanu
Foto : Mario Sanchez Nevado: http://aegis-strife.net/delirium-surreal-photo-manipulation/)

Related Posts

Tags

1 Comment

  1. Cristi

    Am fost frunza batuta-n vant
    Privind din cer inspre pamant
    Calcand pe nori, visand, zburand,
    De pasari, stele intreband,
    Cine am fost de ram legat?
    Si al cui e acel palat
    De ramuri prins, de doruri nins
    Si in cuvinte multe prins?

    Cine am fost cand rece vant
    Culca padurea la pamant?
    Si ma tineam ca disperat
    De ramura? Sa fi zburat?
    Iar cand cu toamna ma uscam
    Cine am fost de intrebam
    Daca cu ploaia ma topesc
    Sau daca o sa amortesc?

    Un strop mi-ar fi ajuns sa zbor?
    Un glas m-ar fi purtat cu dor?
    Si daca-n lume aveam rost…
    Cine am fost cand nu am fost?
    O virgula? Un amanunt?
    Ieri am fost eu… azi.. nu mai sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>