În voia cui

Apr 10, 2016 by

În voia cui

Orice e posibil, până şi iubirea, faţă de tine, faţă de ceilalţi, faţă de ceea ce speri că se va întâmpla într-o bună zi, se va reîntâmpla.

Şi când totul ia sfârşit, o iei de la capăt, aşa cum poţi, cu tine, cu ceilalţi, cu ceea ce aştepţi să se întâmple, oricând, oriunde.

Iar dacă miroşi o disperare latentă, o înlături cu zile şi nopţi şi cu o resemnare care nu mai ţine de tine sau de ceilalţi, ci de un fel de obişnuinţă a firii născută să supravieţuiască în orice condiţii, transformându-se în fiecare clipă în ceea ce se poate. Şi orice se poate.

N-am mai sperat pentru că n-am mai crezut. N-am mai simţit pentru că nu aveam cu cine. M-am pierdut undeva între acceptare şi voinţă. O searbădă zi care nu se mai termină.

Mai am încă vise. Nu mă surprind deloc, pentru că n-am uitat nicio o clipă ceea ce vreau. Creierul nu are buton de oprire. Faptele însă da.

M-am lăsat în voia, nici nu ştiu în voia cui, a nimănui de fapt. Cu siguranţă nu m-am lăsat în voia mea.

N-am obosit ci n-am mai iubit şi ce nu practici, uiţi. Am încă o amintire frumoasă. Încă sper să creez altele, cândva…

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *