Sunt bine

Dec 10, 2017 by

Sunt bine

Sunt bine. Sunt atât de bine încât pot să fiu eu, cu tot atât de bune şi rele ca ieri. Doar că acum le ştiu, le simt şi sunt ale mele, nu le-aş da nimănui, nici măcar ţie, căruia ţi-aş da mai multe să duci în spate, pentru lucrurile pe care încă nu le înţeleg şi pentru care, încă, te simt vinovat fără să fii, doar pentru că aşa am simţit atunci, cândva, când aveam nevoie şi tu n-ai fost.

Sunt eu şi mă bucur că pot simţi altfel şi care nu are nicio legătură cu tine. Dar cel mai mult mă bucur că sunt aşa cum mă gândeam că voi ajunge odată să fiu, în momentul când voi începe să creez şi să arăt cine sunt.

Acum, deşi încă trebuie să demonstrez, pentru mine este suficient să fiu. Ceilalţi vor şti în timp şi vor accepta că aşteptările sunt doar crezuri pe care şi le setează pentru a merge într-o direcţie şi nimeni nu este aici să le îndeplinească, nici măcar eu.

Îmi doresc să reuşesc să fiu fericită nu făcând ceea ce vreau, nu iubind pe cine vreau, ci aducându-mi mulţumire că am lăsat ceva în urma mea, care măcar pe un om din lumea asta l-a mişcat, l-a făcut să se simtă mai bine şi l-a ajutat.

Nu mai alerg după himere pentru că am învăţat cine sunt. Pot recunoaşte că am ales cumva să fiu singură pentru a mă desluşi şi poate pentru că aşa mă înţeleg. Pentru mine este o metodă ce funcţionează.

Acel tu, care ai fost şi cu care încă mai vorbesc, într-un fel sau altul, eşti o imagine translucidă a ideilor născute în copilărie şi adolescenţă, una extrem de romantică şi adevărată în virtutea acceptării că orice ne imaginăm, la un moment dat, devine palpabil, dacă aşa credem cu tărie.

Mă supun durerii de a tăcea în momentul în care mi-am terminat energia de a mai crede într-o lume utopic de bună, în care fiecare dintre noi, fie tu, fie eu, fie oricine altcineva, ne străduim să fim măcar decenţi cu ceilalţi.

Cuvântul NU este cea mai sinceră manifestare a intenţiei mele de a nu face parte din ceva în care nu cred, de a nu fi cu cine nu-mi este potrivit şi de a nu face ceea nu îmi face bine. Prin urmare, îl folosesc din plin, pentru că atunci când cineva îmi adresează o întrebare şi spun DA, acea întrebare vine din partea unui om care mă cunoaşte şi nu doreşte să-şi proiecteze visele asupra mea.

Nu pot fi bucuroasă când aleg anumite acţiuni în viaţă şi oameni şi circumstanţe, dintr-un dor nebun de a ajunge mai repede unde am nevoie. Dar nici nu pot să mă blamez. Chiar dacă nu par, nu cred că sunt altfel, sau un model de curaj, independenţă, pasiune, susţinere şi mulţumire. Cu toate astea, mi le ofer, pentru a trăi în singurul mod în care ştiu.

Sunt mai bine.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *