Categories
Evenimente

Zâmbeşte!

Trăieşti şi ai dreptul să zâmbeşti, să fii fericit, să molipseşti pe cei din jur cu bucuria ta!

Cei de la Colgate România au venit cu o iniţiativă grozavă şi pentru fiecare zâmbet încărcat în aplicaţia special concepută pentru această campanie se va dona un produs în contul organizaţiei de la Crucea Roşie.

Mai multe zâmbete, mai multe produse către cei care au nevoie de ele.

Cât costă un zâmbet?

Încărcaţi o fotografie cu voi în aplicaţie, anunţaţi-vă prietenii de pretutindeni şi promovaţi această campanie frumoasă online.

Multe zâmbete!

Categories
Evenimente

Zanticus TV și Alexandru Damaschin

Alexandru Damaschin are un proiect frumos şi ambiţios: Zanticus TV– un spectacol multimedia realizat în România prin intermediul unor călătorii în țară timp de 5 ani şi promovarea frumuseţilor româneşti.
De curând a lansat o campanie de crowdfunding pe Crestemidei.ro, unde vă puteţi implica şi voi.

 

Cine este Zanticus TV şi cine este Alexandru Damaschin

Zanticus TV este un proiect care se dezvoltă din 3 mari motive, motive scoase” din culise”:

1. Credem că putem îmbunătăți viața românilor prin promovarea țării așa cum merită.

2. Credem că suntem generația care poate da mai departe ceea ce am primit.

3. Credem că e bine să-ți cunoști țara înainte să vorbești despre ea.

 

 

În 2011, am avut norocul sau șansa să generez această idee. Până în 2011, până la vârsta de 25 ani, singura mea ocupație a fost break dance-ul, teatrul-dans și poezia. Sunt mai cunoscut în mediile underground de street dance și teatru din Iași și România decât în alt gen de medii sociale. Pseudonimul de artist este Zanticus.

 

alex damaschin
Alexandru Damaschin

 

Care este ideea proiectului şi cum o susţii

Se pare că a devenit primul turism reality show din România deși n-a existat nici o intenție în această direcție. Pur și simplu ne-am trezit că, la nivel național, cu trecere și locuire prin fiecare județ, nimeni n-a mai făcut așa ceva. Există show-uri de turism la nivel local sau poate regional dar la nivel național, doar Dimitrie Gusti a mai încercat ceva asemănător cu zeci de ani în urmă.

Zanticus TV realizează episoade de turism în care prezintă destinații turistice și români de seamă. De asemenea, produce câte un montaj media de tip hyperlapse+timelapse pentru fiecare județ.

 

https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=oM0jitMrweo

 

3. Cum ai început această călătorie?

Mi-am stabilit că fac această călătorie cu 3 ani înainte. Am stabilit și data: 16 august 2014. Sunt născut pe 15 august și am zis că dau o petrecere de ziua mea și a doua zi plec pentru 5 ani prin țară. Timp de 3 ani am motivat, mi-am împărțit viziunea și am convins alți 13 prieteni să meargă cu mine. Așadar, pe 16 august 2014 am fondat primul proiect pe care l-am numit Zig Zag prin România.

 

zig zag tv
Zig Zag prin Romania

 

Am părăsit grupul fix după 1 an după ce am călătorit împreună prin 7 județe. A fost o perioadă fantastică pentru mine fiindcă am văzut că țelul prinde rădăcini, am învățat enorm de multe noțiuni ale lucrului în echipă și a felului cum se conduce un grup. Zig Zag prin România călătorește în continuare și mă bucură enorm să văd că aduc un impact în fiecare județ prin care trec. După ce am părăsit grupul, am fondat Zanticus TV.

 

https://www.youtube.com/watch?v=6cJFiWuPTVo

 

O campanie de crowdfunding în România pe Crestemidei.ro. De ce?

Cred că este o întrebare care merită multă atenție. Cunosc o grămadă de oameni care au idei și proiecte dar n-au nici bani, nici consultanță și nici susținere. Și cred că, în afară de cei de care am auzit, mai sunt alți oameni în această situație.

Când am cunoscut echipa Crestemidei și am aflat cât de puține proiecte au fost derulate am fost șocat. Păi unde sunt românii care vor să facă proiecte, să facă afaceri, să dezvolte produse? Cred că trăim într-o perioadă plină de oportunități în România. Suntem o generație care am scăpat de jugul lipsei de inițiativă. Ar trebui să zburdăm cu proiecte.

De exemplu, te duci la cei de la Crestemidei și chiar dacă nu știi de unde să începi, înveți aici. Înveți să-ți prezinți ideea, înveți să ți-o promovezi, înveți să primești feed-back de la cei cărora te adresezi, înveți să recompensezi sau să creezi un produs și la final, strângi și bani cu care să-ți dezvolți proiectul. E cea mai delicioasă modalitate de a-ți începe o afacere, un proiect sau de a” crește” pur și simplu o idee.

 

filmulet multumire

 

Din acest motiv, mi-am luat angajamentul, de bună voie și nesilit de nimeni, ca pe parcursul campaniei pentru Zanticus TV, să recompensez finanțatorii și cu un filmuleț de mulțumire. În acest filmuleț transmit mesajele finanțatorilor pe care, înainte, îi întreb” de ce finanțezi proiectul Zanticus TV?”. Scopul acestor clipuri este de a le oferi celor care se uită, suficiente motive să-și înceapă propriul proiect chiar de la românii care sunt dispuși să finanțeze astfel de inițiative.

 

De ce ar trebui să contribuim la proiectele de promovare a României către români?

În primul rând, ca să nu ne mai plângem că” nu se poate”. E timpul să ieșim cât mai mulți din falsul mit că” nu se poate”. Tot timpul vor exista oameni care preferă să aleagă varianta că” e greu”. E normal să fie așa și nu e nici o supărare. Dar cei care pot și își doresc, au nevoie de inspirație, de îndrumare și de susținere. Promovarea României, așa cum merită promovată, ne ajută pe toți. N-ați observat că suntem un popor emancipat? Dacă se întâmplă ceva, toată țara vuiește. Păi mai întâi, hai să ne vedem țara promovată așa cum trebuie, cu toate locurile frumoase și românii de seamă și apoi să ne emancipăm și să ne lăudăm la familie, la vecini și la nepoți că avem și noi cu ce.

 

https://www.youtube.com/watch?time_continue=5&v=Z0Wwk-k7HSQ

 

În al doilea rând, pentru că singurul mod de a face o schimbare în România este că tot mai mulți români să dezvolte afaceri, produse și proiecte pentru semenii lor. Să reclădim spiritul de comunitate la nivel național. Să facem bine, dacă vrem să găsim bine. Să ne întărim prosperitatea pe care, cu mânuțele noastre ne-o facem. Nimeni nu ne face atât de mult rău precum ne facem noi înșine.
În al treilea rând, pentru că nimeni în țara asta nu este buricul pământului. Ce vreau să spun cu asta? Că este foarte important ca orice acțiune a noastră să fie făcută câte un pic pentru noi, pentru familia noastră, pentru comunitate, pentru stat, pentru angajați, pentru echipă și pentru ce lăsăm în urmă. Ăstaaaa-i spiritul pe care-l ador atât de mult! 🙂

Pe Alex Damaschin îl găsiţi pe Facebook, la fel şi proiectul Zanticus TV şi puteţi contribui în cadrul campaniei de crowdfunding de pe Crestemidei.ro.

Categories
Evenimente

Unora le place swingul

Ce legătură poate există între două cupluri vecine, un pui de elefant, sex şi lasagna ? Răspunsul îl găsiţi în spectacolul “Unora le place swingul” pus în scenă de către regizorul Claudiu Puşcău şi care a avut premieră în 27 noiembrie la Teatrul de Artă.

O comedie savuroasă cu inspiraţie americană, după The Couple next door de Donna Hoke, în care un cuplu tânăr cu probleme în mariaj încearcă o experienţă inedită într-o zi de vineri, extrem de veselă, cu vecinii lor, swingeri experimentaţi. Relaţiile sunt mai complicate decât par în ambele tabere şi fie că vă place ciocolata (să practici swing-ul) sau vanilia (să nu-l practici), veţi afla poate mai multe despre voi ca parte implicată într-o relaţie decât despre ceilalţi.

Ne încântă decorul minim şi extrem de util, ieşirile şi intrările din scenă ale fiecărui actor, construcţia personajelor, oameni simpli care încearcă să răzbească împreună prin diverse mijloace şi care dincolo de uşoara apropiere de linia clasică a comportamentului românesc într-un cuplu, iese la iveală trăirea, cu bune şi rele a unui om implicat într-o relaţie.

Ne fac să râdem şi în acelaşi timp să descoperim legăturile fragile între oamenii care se iubesc actorii Lavinia Munteanu, Anca Manolescu, Edgar Nistor şi Marius Călugăriţă. Multă energie şi frenezie în interpretarea personajelor aflate în căutarea bunăstării sufleteşti.

Piesa încântă atât la nivel de construcţie narativă şi regizorală cât şi la nivel de joc al actorilor, intuitivi, naturali, calzi.

Mesajul transmis celor nemulţumiţi de viaţa pe care o duc, fie că au pe cineva drag alături sau nu, este că întotdeauna se poate mai bine şi depinde doar de tine să-l obţii sau nu. A ţine cont de cel de lângă tine este totodată indispensabil.

Regizorul merge mai mult pe argumentaţie pe lângă indicaţiile de mişcare în colaborarea cu actorul, importantă fiind pregătirea interioară a personajului şi necesitatea naturaleţii jocului pentru a evidenţia simplitatea şi poate şi precizia mesajului către public. Libertatea este oferită actorului pentru a construi o imagine reală pe care spectatorul o poate simţi şi asimila, înţelegând de fapt dincolo de idee, de ce se află în sala de spectacol şi cum pleacă încărcat de emoţie, ca după o lecţie de viaţă servită într-un ambalaj artistic excelent pentru a putea fi primit cu braţele deschise.

Vă recomand cu multă căldură să mergeţi la piesa care se va juca şi în 12 decembrie la Teatrul de Artă, iar pentru mai multe detalii să urmăriţi pagina lor de Facebook şi a artiştilor.

Fotografii : Unora le place swingul

unora le place swingul de claudiu puscau

Categories
Evenimente

Sori Țigaeru- artista de la Jaristique- interviu

Un prieten mi-a spus “Cunosc pe cineva care pictează borcane şi cred că ar trebui să vă întâlniţi.” L-am întrebat mirată- “Ce ai zis că face?” Nu mi-a venit să cred.  Și am vazut-o pe Sori, o nebună frumoasă, de două ori cât mine de înaltă, cu părul cârlionţ roşcat şi de o sinceritate dezarmantă. S-a înarmat cu mult curaj şi a creat Jaristique!

De ce Jaristique şi de ce borcane?

De la Jars- borcane în engleză şi Artistique
Pentru că toată lumea pictează, desenează, foloseşte tehnica şerveţelului în comunitatea Handmade şi am vrut să fiu altfel, inedită şi să arăt oamenilor că se poate şi altfel. Borcanele sunt cu totul altceva şi mi se par mult mai folositoare: candele în grădini, îţi faci lămpi, nu mai dai banii pe ele. Mi se par extraordinare chestiile astea.

Cum ai început?

La un moment dat în viaţa mea a fost o persoană care, sub o formă sau alta, m-a îndemnat extraordinar de mult să pornesc pe cont propriu. Şi aşa m-am îndreptat spre a îmbina pasiunea cu lucrurile practice.

Pasionată fiind de Handmade, m-am uitat la un tutorial Do it Yourself pe Youtube, unde nişte fete vopseau pur şi simplu borcane. M-am interesat cu ce fel de culori, am făcut teste şi am început cu un borcan şi culori acrilice. Există o tehnică, poţi să faci ce combinaţii de culori vrei tu. Te joci după cum îţi dictează imaginaţia.

La început am făcut prietenilor cadouri, mi-au zis că sunt frumoase, oamenii au fost încântați, am făcut pagină de Facebook şi am început să primesc comenzi. Am mers şi la un târg în Centrul Vechi, de Mărțișor, etc.

Fac ceea ce fac pentru că îmi place să adaptez lucrurile, să improvizez şi să iasă ceva frumos, artistic şi folositor în acelaşi timp.

jaristique blog

Proiecte

Primii mei clienţi serioşi cu o comandă mare au fost nişte prieteni care au un restaurant în Arad (Loja Bistro) – borcănașe-suporturi pentru lumânări de pus pe mese, pe urmă s-au gândit că mai au ei un dulap în restaurant care trebuie decorat. Şi mi-au dat libertate de creaţie, le-am trimis prin curier, un singur borcan s-a spart şi am zis că s-a spart ghinionul 🙂

La Suceava este un pub (City Pub) care mi-a cerut un borcan pentru tips-uri, pe urmă alte comenzi tot pentru ei.

De Mărţişor am făcut jărtişoare, borcănaşe pictate cu modele tradiţionale româneşti: roşu cu negru şi alb, care au mers foarte bine.

Am făcut magneţi de frigider -cărţi de vizită, pentru că vreau să dau o tentă practică lucrurilor. O carte de vizită obişnuită o uiţi în buzunar sau o arunci.

Acum o să folosesc o vopsea de tablă de scris şi vreau să fac nişte suporţi
Vreau să fac câteva instalaţii de lumină care pot fi realizate cu o bormaşină, sistemul electric,  pentru restaurantul Le chef Calcan, Bucureşti şi Amfora – Vama Veche  şi sper eu să ajung şi la terasele din Bucureşti cu modelul de palet cu borcane atârnate, tot cu electricitate.

O altă chestie pe care vreau s-o fac este să pictez pe oglinzi, să le ornez marginile, cu vopsea.

M-am gândit să merg la Ikea şi să le propun să facă workshopuri cu produsele pe care nu le vând, ciobite, strâmbe, etc., mai ales că au acces la o comunitate foarte mare de oameni.

Am ţinut workshopuri, copiii erau foarte fericiţi că au făcut singuri ceva cu mânuţele lor pentru părinţii lor. Ei momentan nu mai au materia cunoscută pe vremuri – Lucru Manual, doar dacă au o învăţătoare deosebită, care-i îndeamnă să creeze.

Cum se primesc în general comenzile

Facebook, blog sau mă cunosc pe mine de ani de zile şi îmi spun: “Uite mă duc la o aniversare şi am nevoie de un cadou deosebit”, un suport de lumânare, un borcan inedit pentru periuţa şi pasta de dinţi, o vază nouă, borcanele merg foarte bine şi cu plante în pământ. În general din vorbă în vorbă, recomandări.

sori tigaeru in ploaieCine este Sori Țigaeru?

Sunt o tipă boemă însă foarte practică şi îmi place să pun în mişcare lucruri. Sunt senină şi încerc să-mi menţin această seninătate în toată societatea asta românească care nu mi se pare una extraordinară, ci una foarte specială 🙂

Cum a fost să treci de la munca într-o companie la ceva pe cont propriu?

Când eşti pasionat nu îţi dai seama ce se întâmplă, pentru că pasiunea te conduce pe nişte drumuri pe care nu ţi-ai imaginat sau poate doar ai visat sau ţi-ai dorit tu undeva, cândva şi vezi pe altul care a reuşit, te întrebi “Dar eu de ce nu pot?” Pasiunea m-a condus şi m-a orbit dar într-un sens bun şi am reuşit să mă întreţin din munca asta. Trebuie să crezi în ceea ce faci, altfel nu vei fi mulţumit cu tine însuţi. A fost riscant!

Un proiect mai îndrăgit

Coroniţele mi-au plăcut foarte mult. Veneam într-o zi acasă şi urcam pe scări iar în stânga mea am văzut un mare gard cu liane şi am jefuit gardul, le-am legat pe sfoară, ornat cu fundiţe şi nasturi şi am făcut mai multe modele.

Îmi place să încorporez sticlele şi borcanele în diverse creaţii, cum am făcut borcanul cu ramă, mi s-a părut inedit. Dar cred că voi fi foarte fericită când voi termina instalaţiile de lumină.

Este de viitor ca oamenii să achiziţioneze produse personalizate după felul lor de a fi, realizate de către artişti?

Dacă vor să fie fericiţi, da! Cred că omul este fericit în momentul în care are ce vrea şi oricum îţi ia mai mult timp să cauţi într-un magazin ceea ce vrei. Poate ai ghinionul să nu găseşti, aşa că mai bine îi spui unui artist ce vrei şi el să-ţi spună, uite, eu pot să fac lucrul acesta. O să ai lucrul tău făcut manual, făcut cu drag în care s-a investit timp şi inimă. Şi dacă chiar îţi pasă şi vrei să ai ceva în casă care să fie autentic, unic, să te reprezinte…

Comunitatea de Handmade din România

Mai este o singură persoană care lucrează cu sticlă, la Cluj şi ţin legătura cu membrii comunităţii, emailuri, de unde ai luat materialul ăla, unde găsesc vopsea să se usuce într-un anume fel, etc.

Poţi să personalizezi orice obiect pe care-l ai în casă?

Într-un viitor apropiat vreau să recondiţionez mobilă. În State au o altfel de societate, investesc mult în businessul ăsta, show-uri TV, au o adevărată cultură pentru recondiţionare: dulapuri, mobilă de grădină. Am să încep prin recondiţionarea cuierului unei prietene.

Practic depăşeşte sfera de Borcane – Jars

Aş vrea să implic chestia asta în mobilă şi cred că o pot face foarte uşor, borcane ca lampă pe mobilă, sistemul cu paletul, se poate picta foarte frumos şi nu este ceva foarte complicat.

Cum este să lucrezi cu sticla ca material?

Mie îmi place, dar nu este un material comod. Până să-mi dau seama ce fel de vopsea merge pe sticlă, am cheltuit ceva bani, dar mi-am scos investiţia ulterior. Am cumpăra spray-uri cu vopsea acrilică, mate şi lucioase, care funcţionează foarte bine. Fiind vopsea acrilică se răzuieşte uşor, nu pierzi suportul. Ştergi şi o iei de la capăt.

Îmi place foarte mult când lucrez şi fără vopsea, ca exemplu borcanul cu boabe de cafea.
Am tot felul de hârtie, panglici, dantelă, şervetele, depinde foarte mult cât de inventiv eşti şi cât de mult îţi place să aplici anumite chestii.

Te-ai gândit la un moment dat să deschizi un magazin?

Este, cred, visul oricărui artist, este acel moment când treci de la joacă la ceva foarte serios. Din păcate în România nu funcţionează aşa cum ar trebui. Ai nevoie de o finanţare, cel puţin 20.000 de Euro, să deschizi un magazin în buricul târgului pentru că altfel cum află lumea de tine, nu toţi stau pe internet, nu toţi au pagină de Facebook, de aia mi-am făcut şi blog.

Și nu ştiu dacă ar funcţiona la fel de bine ca metoda din vorbă în vorbă, dar da, merg pe stradă, caut spaţii, mă uit, iau numere de telefon, sun, întreb.

Ai vinde produsele în afară, pe site-uri în principal?

Da, mi-am făcut cont pe Etsy dar trebuie să plăteşti să le poţi vinde şi momentan nu vreau să fac mişcare asta, mai aştept, dar da şi sunt ferm convinsă că dacă mă strădui şi acord mai mult timp acestui segment s-ar putea să am marea surpriză plăcută să-mi şi funcţioneze. Am mai întâlnit cazuri.

O altă pasiune?

Fotografia – să pozez pentru fotografi şi să şi fotografiez. Am investit în asta, mi-am luat aparat – Canon 50D, obiective, de ani buni de zile, am lucrat în studio.
Când am fost la New York singură, mi-am luat aparatul şi un obiectiv din Times Square, am dat o groază de bani pe el, iar după 2 luni s-a stricat.
Îmi place să inventez concepte pentru fotografii, să regizez şi să încerc să ofer omului care va fi în fotografie starea necesară. Am făcut asta şi am testat de 1760 de catralioane de ori pe mine. Mi-am indus stări, am trecut de la râs la plâns.

Fotografia m-a ajutat să mă cunosc, să aflu cine sunt şi ce vreau, mi-a antrenat atenţia la detaliu, mi-a arătat cum să merg pe nişte drumuri necunoscute şi să am curajul s-o fac.

Artistul nu are de-a face cu lumea reală şi una este să fii artist şi una este să fii om. A fi artist poate deveni foarte uşor un job, dar nu poate fi o stare continuă pentru că trebuie să mai ieşi din asta din când în când, să trăieşti! Visează dar plăteşte şi facturile.

Îţi faci singură fotografiile la produse?

Am lucrat iniţial cu o prietenă, Lulutu Geller, Photographer, am improvizat un mic studio portabil la mine acasă, după care am continuat singură şi tot ce ţine de imagine realizez singură: bannere, lucrez în Photoshop, etc.
Am studiat şi pot să realizez concepte pentru anumite produse. Îmi place, am multe idei şi urmează acum să fac conceptul pentru borcanul de dulceaţă făcut Handmade, care poate fi folositor şi este extrem de ieftin. Voi avea o colaborare cu cineva care doreşte să facă o linie de dulceţuri şi siropuri, în Sighişoara, ceva local, accesibil şi plăcut, atât la gust cât şi vizual. Şi am făcut de la nume până la bannere şi tot ce înseamnă concept pentru un produs.

Cred că toată viaţa asta am făcut şi mi-am personalizat chestii unice şi foarte târziu mi-am dat seama că eu chiar fac lucruri.

Ce te inspiră cel mai mult?

Satisfacţia oamenilor din jurul meu, momentul în care văd că ceea ce le-am spus sau le-am arătat că am făcut este folositor şi le place. Având pasiune în suflet pentru ceea ce fac, merg mai departe şi inspiraţia o găsesc peste tot. Cred într-o chestie: banii sunt peste tot, trebuie doar să-ţi dai seama cum să-i accesezi.
Mi-a fost foarte uşor să le spun oamenilor ce fac şi nu pentru că voiam să le vând lor ci am avut pasiune în suflet: Eu sunt Sori şi reciclez artistic borcane.
În general tot ce prind şi văd că aruncă oamenii, eu le iau acasă. Am şi rame de la 1840.

De ce în România nu se apelează mai mult la reciclare?

Oamenii sunt obosiţi şi nu se gândesc în acest sens, există mai multă nepăsare decât dorinţa de a face ceva. Poate şi pentru că nu au idei, nu simt. Oamenii au uitat să simtă şi apoi pentru că nu au informaţie. În loc să caute pe internet cum să facă lucruri, caută cum să facă bani.
În afară, de vreo 30 de ani încoace acest proces este la alt nivel. Le este foarte uşor să lege două lemne şi să facă o terasă într-o grădină, să ia 6 borcane şi să facă o lampă extraordinară, numai pentru că s-au jucat. In State există fabrici care fac borcane special pentru acest gen de activitate şi le găseşti în orice magazin.

De unde îţi achiziţionezi materiale? 

Ceea ce fac eu este reciclare creativă şi… “Bună, ce faci, ai nişte borcane goale pe acasă?”  🙂
Am o prietenă Simona, care primeşte mâncare de acasă şi într-o zi, mi-a adus 3 sacoşe mari cu borcane şi mi-a zis: Eu cred în tine, uite borcanele! A fost extraordinar momentul.

Ce spun cunoscuţii, prietenii, familia despre Jarisitique?

“Mă, eşti nebună, ţie chiar îţi merge?”  🙂
Încerc să-mi iau tot ce înseamnă pozitiv din ce spune lumea din jurul meu. Sunt circumspecți,  dar când le arăt că într-adevăr arată bine, oamenii se luminează.

Pe Sori o puteți găsi pe Facebook, pe Pagina Jaristique sau pe blog .

visele devin realitate

 

Fotografiile-copyright Jaristique și Lulutu Geller, Photographer

Categories
Evenimente

Social Media Summit 2013

Ieri am participat la Social Media Summit 2013 în Bucureşti la hotelul Howard Johnson, unde am avut plăcerea să ascult speakeri excelenţi din domeniu atât de la noi din ţară cât şi din afară. Cireaşa de pe tort, un invitat surpriză: Pavel Bartoș, care ne-a încântat cu umorul lui caracteristic şi ne-a surprins recunoscând autoritatea bloggerilor din România.

Cei de la Revista Biz organizatorii reprezentaţi prin redactorul-şef Marta Uşurelu aduc la fiecare eveniment de acest gen noutăţi din lumea Social Media pentru a ne ţine la curent atât pe noi, bloggeri dar şi pe brand-uri, dar mai ales să ne comunice oportunităţile care ne stau la îndemână şi pe care multe companii din România încă nu le acceptă.

Dimineaţa a început cu speech-ul lui Daniel Enescu Co-Owner Daedalus Group cu un studiu extrem de interesant despre Consumer engagement on Facebook – the Romanian perspective. Pe scurt pe Facebook cele mai plăcute industrii sunt cele de cosmetice, haine şi media. Comportamentul utilizatorului este diferit, mai ales în funcţie de vârstă şi din ce în ce mai mulţi dau unlike dacă brandul dezamăgeşte. Concluzia: angajează-te să comunici bine și constant consumatorilor şi fanilor, vei avea mai multe şanse.

În a doua parte, ne-a prezentat o părere contradictorie pe scurt, Luiz Moutinho, Foundation Chair of Marketing, Founding Editor-in- Chief, Journal of Modelling în Management (JM2), Adam Smith Business School, University of Glasgow: SOCIAL MEDIA WILL NO LONGER BE SOCIAL MEDIA. Oare aşa o fi? Cel puţin s-a înţeles că Social Media nu împiedică omul să nu mai socializeze offline, ci dimpotrivă îl ajută să comunice şi mai bine în afara mediului virtual. Mai presus de orice se va cere să se meargă în ceea ce priveşte companiile pe transparenţă, simplitate şi calitate pentru că rețelele sociale vorbesc despre experienţe.

Nu putea lipsi expertul în Facebook, Alexandru Negrea, care şi-a început discursul cu o precizare personală, nu va mai lucra pentru BCR şi vrea să progreseze conducând departamentul de Facebook pentru agenţia de Social Media, Spada. Ne invită să participăm la Şcoala de Social Media organizată de agenţie unde predă alături de Andrei Roşca.
Despre Facebook, doar de bine: ai buget şi resurse ai ce căuta pe Facebook, nu ai, mai bine încerci prin alte mijloace să te promovezi, pentru că această rețeta este o investiţie pe termen lung. Setează obiective pentru a-ţi monitoriza munca.

După pauza de cafea, am continuat cu un speaker excelent: Bogdana Butnar, Industry Manager la Google România, care a încercat o abordare interesantă: Social Media comparată cu dragostea. Incisivă şi foarte la obiect (de parcă ar putea fi altfel) a pus accentul în special pe ceea ce la noi în România nu prea vedem: reacţie în timp real a celor din departamentul de Social Media vis-a-vis de orice s-ar întâmpla cu brandul în mediul online. Poate chiar o fi adevărat că ” All is fair în love şi în social media”.

Dragoş Stanca, Managing Partner la Thinkdigital, un alt expert în Facebook, ne-a povestit despre “Social marketing, de la nişa la mainstream.” Această reţea trebuie să aducă responsabilitate în primul rând, pentru că nu încurajează haosul şi conţinutul de proastă calitate. Like-urile au un preţ care de multe ori nu merită plătit şi profesionalismul trebuie să primeze, fie că este vorba de pagina unei companii sau o pagină personală.

Costin Cocioabă Managing Director la Bakers Digital Communication şi Owner la reFresh.ro ne aduce în discuţie brandul personal în blogging.
Există numeroase avantaje pe care blogurile o au în faţa Facebook-ului, în special conţinutul indexabil, rezultatele imediate, comunităţile formate şi o comunicare mai bună, personală, credibilă către consumator. Social media se face dacă îţi place şi nu este un job de la 9 la 5, ci 24 din 24.

Evident, Chinezu a fost cel care s-a implicat şi se implică în continuare cu cei mai mulţi bloggeri prin proiectul Blogal Initiative, preluând foarte multe proiecte de promovare pentru branduri mai mici, demonstrează că se poate face Social Media pentru început şi pe bani puţini. Mai multe despre Compabloggeri şi comportamentul lor în timpul unei campanii puteţi afla aici.

Un speech ţinut de un american de data aceasta pentru români, Michael Koch, Founder & Chief Executive Officer Catalyst Group. Cred că a făcut să sară inima în piept celor prezenţi. Lipsea doar tricolorul fâlfâind. Lăsând glumă la o parte, cei de la Revista Biz au ieşit din ţară pentru a treia oară după Amsterdam şi UK, acum şi mai departe, în SUA şi au stat de vorbă cu mai multe companii importante din Sillicon Valley despre criza economică, care se pare că nu mai ţine mult. Dar poate cea mai frumoasă experienţă a fost surpriza pe care americanii le-au făcut-o, lăudând românii care lucrează în America, în poziţii importante. O lecţie pe care ar trebui s-o reţinem cu toţii.

Şi pentru încheiere, Luiz Moutinho a încercat să prezinte o latură diferită în ceea ce priveşte Social Media şi cum va fi văzută în viitor prin workshop-ul „Social media ca Inovaţie în media” din cadrul programului Conferinţa Naţională a presei din România şi care face parte din proiectul „Antreprenoriat şi inovaţie în mass media”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Neîncercând să demonteze strategia de brand building şi de setare de obiective pe care ceilalţi speakeri au scos-o în evidenţă, reuşeşte cumva să transmită un mesaj vital companiilor: Social Media este despre oameni.

Închei invitându-vă să participaţi la următorul Summit care va avea loc la Iaşi în 15 martie.

Categories
Evenimente

Reclame!

În această seară am fost la proiecţia reclamelor din cadrul evenimentului Creative Combo organizat de IQads.
O selecţie interesantă de spoturi publicitare tematice, care a început anul acesta cu ad-uri naţionale şi internaţionale.
Evenimentul a avut loc simultan în 17 oraşe din ţară şi tema aleasă a fost: bărbatul din publicitate.
O fi fost pentru că pe 5 mai vine ziua bărbatului? De ce am preluat şi noi treaba asta?
Obişnuită fiind cu un moderator în carne şi oase, am fost întâmpinaţi pe ecran de un moderator virtual, pe nume Hip Sterică, care îşi schimbă hainele din juma în juma de oră. Ne scăldăm doar pe sticlă să înţeleg.
Ne-a găzduit clubul Fabrica iar invitaţiile le-am primit din partea celor de la Blogevent.
Bun, dar ce-am văzut?
Foarte multe reclame la bere, mai ales la Bergenbier la români, celebrele ad-uri la Heineken, Guiness (foarte bune), Amstel şi Bud Light la străini.
Altele draguțe la Durex, companii de asigurări, Ikea, Axe, maşini cât cuprinde: Land Rover, Chevrolet, Hyundai, Chevy, Passat, Toyota, Dacia Sandero!
Nu a lipsit Pepsi, Coca Cola, Mac Donalds, Doritos cu Adam şi Eva, Starbucks, Puma, reţele de televiziune americane şi franţuzeşti şi alte brand-uri.
Unele ingenioase, altele total pe dinafară şi destul de multe plicticoase, sau cel puţin prost editate.
Un public puţin, educat şi tăcut dar care ştia să râdă 🙂
Aşteptăm anul viitor unul cu tematică feminină!

Categories
Evenimente

Ramona Enache şi The Pointer

Ramona Enache a inventat paharul The Pointer, perfect pentru a bea vin în natură, pe plajă, la un picnic sau în altă parte și de curând a lansat o campanie de crowdfunding pe Kickstarter. Mai sunt câteva zile în care puteți dona și sa primiți un cadou excelent. Dar, haideți s-o cunoaștem pe Ramona și The Pointer.

 

Ce te-a inspirat să creezi The Pointer?

Cele două pahare de vin pe care la băusem, dar mai ales faptul că am vărsat alte două în acelaşi interval de timp, pentru că paharul meu cu picior nu era suficient de stabil în iarbă.

 

 

Cum ai început să produci primele pahare The Pointer?

Am încercat să ataşez diverse obiecte metalice ascuţite, din comerţ, unui pahar de vin cu picior. Am eliminat talpa şi o parte de picior şi apoi încet, încet, am adoptat pentru partea metalică o bucată de ţeavă şi un cui de cort, având în vedere că orice cui de cort a fost creat pentru a putea înfipt în pământ.

 

the pointer pahar de vin

 

De ce o campanie de crowdfunding?

Am produs până la momentul de start al campaniei peste 200 de prototipuri manual, cu aproximativ 2 ore de muncă pentru fiecare pahar. Pentru a reduce efortul fizic şi pentru a învesti mai mult timp în îmbunatăţirea designului precum şi în strategia de marketing a produsului, precum şi pentru a produce mult mai multe pahare, a apărut nevoia automatizării procesului de manufacturare. Pentru toate ustensilele, matriţele şi un minim de pahare de dat în lucru, este nevoie de o investiție mare pe care nu mi-o pot permite integral. Alături de acest motiv cât se poate de pragmatic, o campanie de crowdfunding ajută foarte mult la răspândirea veştii şi datorită suspansului, creează o legătură specială între creator şi client, aş putea spune chiar un fel de comunitate. Şi asta e de nepreţuit.

 

borcan cu the pointer

 

Ce alte proiecte ai realizat după terminarea studiilor?

Încă nu am terminat facultatea, mai am un an în care trebuie să încep şi să finalizez proiectul de diplomă. În timpul studiilor am mai fost implicată în diverse proiecte mai mult sau mai puţin legate de facultate, dintre care cel mai notabil este participarea într-un raliu caritabil alături de două prietene apropiate, cu plecare din Bucureşti şi cu destinaţia Ulan Batro, Mongolia. Pe lângă 6 săptămâni de condus şi 15 000 de km prin tot felul de locuri minunate, toate pregătirile, campania de strângere de fonduri, tot ce înseamnă PR şi brand development au însemnat 1 an din viaţa mea şi a prietenelor mele. Şi rămâne cel mai frumos an de până acum. Fire Fairies.

pahar de vin the pointer

 

Cum sunt privite invenţiile în Amsterdam faţă de Bucureşti?

Cred că orice societate apreciază o idee bună, utilă sau cel puţin hilară. Raportându-mă la Pointer, poate este mai puţin apreciat în Bucureşti pentru că.. nu poţi să bei în parc, nici să calci iarba. În acelaşi timp, piaţa olandeză este de mult suprasaturată de design şi designeri, aşa că nu pot decât să mă bucur de avantajele ţării de provenienţă şi ţării care mă găzduieşte momentan, fiecare anulând dezavantajele celeilalte.

 

Cum ai primit primele comenzi şi ce planuri ai pentru The Pointer?

Primele comenzi au venit de la prieteni şi familie şi câteva datorită unor articole în presa Olandeză. Următoarele comenzi au venit din reţeaua extinsă de prieteni din toată lumea şi datorită atenţiei primite în cadrul DUTCH DESIGN WEEK, unde POINTER a fost expus. Înainte de campanie, POINTER era deja folosit în 11 ţări, pe 3 continente diferite. Dacă campania se va încheia cu bine, noi continente vor fi atinse şi numărul ţărilor se va dubla. După îndeplinirea îndatoririlor post-campanie, mă voi axa pe introducerea POINTER în magazine de design şi de vin din toată lumea. Există deja suficiente cereri, aşa că trebuie doar să pun la punct o strategie înţeleaptă.

 

ramona enache si the pointer pahar de vin

 

Cea mai mare satisfacţie pe care ţi-a adus-o acest proiect?

Sunt bucuroasă că total întâmplător am creat un obiect extrem de util, pentru oamenii care apreciază aceleaşi lucruri ca mine când vine vorba de consumul de vin în aer liber: pahar de sticlă şi cât mai puţin lichid irosit. În egală măsură sunt fericită că POINTER a reuşit să creeze o mică comunitate.

 

Te-ai gândit să faci pahare similare pentru alte genuri de băuturi?

Nu. Pe lângă variante viitoare ale POINTER eventual pentru pahare de vin alb, roşu sau champagne (momentan paharul utilizat este universal) şi alte extensii care sunt acum în lucru, nu cred că voi continua pe această linie. Am alte idei venite tot din diverse necesitaţi personale şi mi-aş dori foarte mult ca, o dată ce Pointer e pe picioare, să le pot duce mai departe.

 

Cui se adresează acest produs?

Tuturor oamenilor cărora le place să bea vin în aer liber, fie la picnic, fie pe plajă şi cărora nu le place să bea nici din pahare de plastic, nici direct din sticlă. Cred că e un cadou excelent, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

 

the pointer la picnic

 

Te-ai gândit să deschizi vreodată un magazin fizic?

Poate doar când şi dacă va deveni extrem de celebru. Haha. Cred că un magazin pentru un singur produs nu îşi are rostul, însă îmi doresc foarte mult să deschid un Pointer bar, un pop-up wine bar, de sezon. Asta cred că este mai aproape de realitate.

 

Cine e Ramona Enache când nu inventează. Ce faci zilnic?

Ramona e încă studentă la arhitectură, în Olanda. Deşi nu mă duc la facultate de mai bine de un an, am ales să iau o pauză înainte de a îmi încheia studiile pentru a lucra în câteva birouri de arhitectură. Am un program foarte activ cultural şi de divertisment după încheierea programului de lucru, iar de când există Pointer, toate activităţile se îmbină cu paharul şi paharul cu ele.

 

ramona enache inventie the pointer

 

Cea mai mare pasiune a ta?

Mi-ar fi fost foarte uşor să răspund la întrebarea asta în urmă cu câţiva ani. Nu am nicio pasiune care să ardă mai puternic decât celelalte, încă încerc cât de multe pot, iar momentan încerc să transform un mic obiect de design într-o afacere. Cel puţin la momentul actual, intră la categoria pasiuni. Până apare altceva mai provocator.

 

Ce te inspiră cel mai mult?

Toate locurile în care călătoresc, filmele şi expoziţiile pe care le văd, familia, prietenii şi oamenii din jurul meu, dar mai ales toate poveştile pe care le aud.

 

Cum privesc cei apropiaţi The Pointer?

Toată lumea iubeşte Pointer!!! Sunt convinsă că produsul în sine este de vină, în egală măsură cu entuziasmul pe care îl eman zi de zi. Sunt foarte norocoasă să am atât de mulţi oameni în jur care să mă susţină şi să participe constant activ la dezvoltarea produsului, uneori fără să-şi dea seama măcar.

 

ramona enache la picnic

 

Un sfat pentru tinerii care ies de pe băncile unei facultăţi

Sper din tot sufletul să le placă ce şi-au ales să facă. Şi dacă nu le place, să încerce să privească dincolo de diplomă şi să găsească un ceva mic, cât de mic, care să le aducă bucurie.

Pe Ramona o găsiți pe pagina de Facebook, iar The pointer pe site, pe Facebook şi pe pagina de crowdfunding Kickstarter

Categories
Evenimente

Oana Ispir ilustratoare-interviu

Cunosc o artistă talentată, veselă, plină de viaţă care şi-a ales nu doar o singură artă să se exprime ci două: desenul şi tango-ul: Oana Ispir.

1. Cine este Oana

Este o persoană care desenează şi construieşte obiecte, iar de câţiva ani încoace s-a împrietenit şi cu dansul.

 

 

 

 

 

2. Cum ai început să desenezi

Mi-am petrecut o mare parte a copilăriei la ţară la bunici, dacă trebuie să desenez ceva fără să gândesc probabil va sări repede un copac sau o pisică pe hârtie.
Am fost un copil cam liniştit, chiar izolat, mă cam pierdeam printre cărţi probabil am început să desenez ca să îmi umplu lumea de personaje.
Am început şcoala primară într-o clasă cu profil de arte plastice, la Deva şi am continuat până la absolvirea Liceului de Arte din localitate. Încă un pas – Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti şi gata suntem în prezent.

3. Ce face un ilustrator 

Ilustrează cărţi – sau e-books în viitorul apropiat, jocuri video sau pe hârtie, editoriale de presă, publicitate sau se amestecă nepoftit în alte domenii cum ar fi lumea jucăriilor, web designul sau designul de font sau de carte.
De asemenea un ilustrator cade în unele zile în pesimism dacă stă să se gândească că poate cărţile pe hârtie vor dispărea.
În celelalte zile îşi revine repede deoarece chiar şi fără cărţi,  ilustraţia e necesară într-o lume în care tot mai puţini oameni se opresc să citească un text fără o imagine alăturată fie print sau online.

4. Proiecte şi lucrări

În ultimii 2 ani, de când am devenit ilustrator freelancer, am ilustrat cărţi de poveşti, poezii şi fabule, manuale şcolare, cărţi de colorat, caricaturi, cutii de jocuri şi bineînţeles ilustraţie de dragul ilustraţiei.
În prezent lucrez la conceperea unei cărţi complete – text, imagine, format şi paginare. E un proiect personal la care am făcut schiţe cam multă vreme şi ar fi timpul să capete şi finalitate.

5. Care sunt opţiunile tale: pictură, desen

În prezent experimentez desenul în peniţă şi pensulă cu tuşuri şi cerneluri colorate – cred că e începutul unei frumoase prietenii.
Îmi mai place tehnica acuarelei, îmi pare opusul desenului în peniţă, nici un accident nu e iremediabil ba chiar întâmplarea joacă jumătate din joc.
Am mai experimentat desenul cu creioanele colorate – pentru că îmi amintesc de copilărie, colajul – pentru că te poţi juca mult cu compoziţia până să o fixezi, ilustraţia obţinută cu obiecte fotografiate sau ilustraţia digitală.

6. Freelancer sau angajat la o firmă

Am fost angajată încă din timpul facultăţii întâi într-o firmă care produce jocuri pe calculator apoi într-o editură iar experienţa obţinută mi-a folosit foarte mult.
Ca angajat ai siguranţa financiară ca freelancer nu prea, dar ai mai multă libertate de mişcare şi de a alege ce să desenezi.
De asemenea ca freelancer dacă nu îţi creezi singur un program de lucru ordonat zilele se amestecă cu nopţile şi cu weekendurile şi cu sărbătorile şi rişti să rămâi cu un timp fără repere, cu senzaţia de lucru permanent şi uniform.

7. Cum se trăieşte cu un artist

Super. Facem schimb de experienţă:) (Acesta este răspunsul Oanei dar şi al lui Augustin Păun, dansator şi profesor de tango, partenerul Oanei).

 

8. O altă pasiune: tango-ul. Cum îl vezi faţa de ilustraţie?

O pasiune mai nouă. Găsesc în fiecare zi paralele între ele şi mă surprind cât sunt de multe, dar până la urmă amândouă sunt moduri de expresie personale.
Cel mai recent punct comun găsit era modul în care înveţi: deprinzi tehnica apoi începi să o adaptezi propriei persoane astfel încât să te simţi liber în exprimare.

9. Sfaturi pentru ceilalţi ilustratori

Mi-a fost foarte folositoare înscrierea în Clubul Ilustratorilor acum câţiva ani. Afli lucruri legate de contracte, organizări de expoziţii, promovare personală, toate mai uşor de obţinut făcând parte dintr-un grup.

Pe Oana o puteți urmări pe blogul ei sau pe pagina de Facebook.

Categories
Evenimente

Fotograful Simona Andrei intră în viețile altora- interviu

Am avut plăcerea să fiu invitată în această primăvară de către Ștefan Alexandru Ciobanu la Pariu pe Prietenie, o serată muzical-literară unde am fost impresionată de fotografiile expuse de către Simona Andrei.
Şi pentru că m-am trezit prea târziu când ea deja plecase, am făcut cunoştinţă ulterior prin imaginea care mă inspiră de multe ori să scriu şi să scriu şi mai bine.
Aşa încât aş dori să v-o prezint şi vouă pe fotograful Simona Andrei, născută în luna lui Marte a anului 1977, la Brăila şi care în anul absolvirii Facultăţii de Filosofie, 2007, participă pentru prima oară la un Salon Naţional de Artă Fotografică la Slatina.
Ulterior câştigă premii cu lucrările sale, la Craiova în 2008 la secţiunea de Portret, publică diverse lucrări în albumul On Exposure din Suedia (2008-2009) şi începe expoziţiile personale.
Dar cred că cel mai bine ar fi s-o lăsăm să ne povestească despre fotografie.

Câteva cuvinte despre omul şi fotograful Simona Andrei

Omul Simona Andrei a învăţat de la fotograful Simona Andrei să fie martorul umbrelor, al atmosferei, al intimităţii interioare a oamenilor. Dacă omul Simona Andrei este în permanentă retragere înspre sine, fotograful Simona Andrei intră în vieţile altora, inventează poveşti de împrumut pentru alţii, se deschide unor experienţe şi unei comunicări interumane altfel imposibile

Cum ai început să faci fotografie

Simplu. M-am îndrăgostit. Atât de puternic încât, ceva din suflet a început să arate ochilor cum să privească în jur, într-un fel în care nu o mai făcuse până atunci. S-a inventat un nou limbaj, cel al imaginii, capabile să transmită mai multă informaţie, mai eficient. La început a fost un exerciţiu, apoi au început temele, colecţiile, prima expoziţie… înainte să îmi dau seama, devenisem fotograf


Stilul tău preferat de fotografie

Fotografia de atmosferă. Blurul, granulaţia… fascinaţia contururilor imprecise, bănuite, sugerate. Fotografia care tinde să caute ceea ce se vede dincolo de ceea ce se vede

Proiecte de fotografie

O primă expoziţie, prima sinteză, a fost “Dor de Eva”, o colecţie de portrete feminine. A fost rezultatul unui proces de autocunoaştere, un răspuns la întrebarea cine sunt eu-femeia.
O a doua colecţie, “Cuşca”, vorbea despre femeia fragilă, pentru care propriile gânduri, suferinţe, neîmpliniri deveneau o cuşcă.
A urmat “Semn de apă”, o colecţie de peisaj de atmosferă (şi nu numai), o sinteză a fotografiilor realizate la Sulina, în Delta Dunării (o a doua casă pentru mine), Marea Nordului. O colecţie în care am subliniat stranietatea şi dualitatea apei, nu doar a apei ca element fizic ci şi ca element guvernator al stării interioare umane.
A urmat “Absint”, cu o puternică notă “noir”, o radiografie teribil de intimă a iubirii-demon, a iubirii-beţie, a iubirii-absenţă.
Anul 2013 a debutat cu două mini-colecţii, “Himere” şi “Insula – o caligrafie intimă”. “Himerele” mi-au adus o mare surpriză, inspirând poeţi, producând cel mai emoţionant feed-back din toţi aceşti ani de când împărtăşesc fotografiile mele cu publicul.

O şansă de a desfăşura proiecte artistice care depăşesc sfera fotografiei este apartenenţa la grupul Athanor. Athanor reuneşte sculptori, pictori, fotografi, tineri şi frumoşi artişti din Galaţi, pe lângă care simt cum fotografia mea capătă noi aripi, oameni de la care învăţ în permanenţă. Proiecte precum “Cuşca”, Tabăra de sculptură în metal au avut menirea să îmi pună într-o altă perspectivă modul de a vedea, de a simţi.

Opţiuni pentru aparat

Cel mai bun aparat este aparatul pe care ştii să-l foloseşti. Dacă eşti fotograf profesionist atunci ştii ce dotări îţi sunt necesare pentru genul de fotografie pe care îl practici. Discuţiile gen Nikon vs Canon mi se par jenante. Trebuie să conştientizăm că tehnica fotografică este un simplu instrument, care ne susţine şi ne ajută în imprimarea unor stări, creionarea unor concepte, sublinierea unor idei în fotografiile noastre. Dar hai să avem întâi starea, să sintetizăm conceptul, să vehiculăm ideea în sufletul şi în mintea noastră înainte de a pune mâna pe aparat.

Ajută promovarea printr-un blog un fotograf sau este doar o simplă carte de vizită

Da, este o carte de vizită. Este locul fiecăruia de joacă, pe care ni-l amenajăm după bunul plac. Dincolo de fotografii, există text, poţi începe să cunoşti un om citindu-i blogul. Personal, prin intermediul fotografiilor expuse pe blog, am avut surpriza să cunosc oameni minunaţi, care m-au contactat telefonic sau pe e-mail. Parte au rămas şi mi-au devenit buni prieteni şi confidenţi.

Câteva gânduri pe care ai vrea să le împărtăşeşti cu cei care îşi aleg ca pasiune fotografia

Fotografiaţi egoist. Fotografiaţi cu personalitatea voastră, în acord cu ceea ce sunteţi voi. Nu urmăriţi să fotografiaţi ca X sau Y, dezvoltaţi un stil personal. Nu urmăriţi notorietate sau cât mai multă like-uri pe Facebook. Faceţi în aşa fel încât fotografia să vă facă viaţa mai frumoasă, să vă apropie oameni de calitate. Definiţi mai întâi un cadru cu sufletul şi raţiunea, apoi declanşaţi. Să puteţi reda propria realitate subiectivă în fotografiile voastre, să fie lumea aşa cum o vedeţi voi, nu cum s-a convenit în mod arbitrar că ar trebui să fie. În fond, realitatea este teribil de subiectivă.

Pe Simona o puteţi vizita oricând pe blogul ei, unde veţi găsi şi fotografii cu fetiţa ei, Maria.

Categories
Evenimente

Cehov- Ursul și Cererea în căsătorie-partea I

Ursul şi Cererea în căsătorie sunt două comedii ale marelui dramaturg rus Anton Pavlovici Cehov, scrise în perioada de tinereţe, înainte de capodoperele Pescăruşul, Unchiul Vania, Trei surori, Livadă cu vişini, puse în scenă la Centrul Cultural Evreiesc pe date de 17 iunie cu numele Doua vizite, în regia lui Florin Şerbănescu, absolvent al Facultăţii de Arte Hyperion, secţia actorie.
Îi stau alături la acest debut regizoral actorii Simona Vlad Sabie şi George Creţu, colegi de breaslă absolvenţi ale aceleiaşi facultăţi.
Cehov este un maestru al fluxului conştiinţei, adoptat mai târziu de către James Joyce, reprezentat printr-un monolog interiorizat şi care dezvăluie publicului, fără a i se adresa direct, gândurile cele mai lăuntrice.
Ursul este o comedie într-un act, în care o tânără văduvă, Elena Ivanova Popova, întâlneşte un moşier îngropat în datorii, Grigori Stepanovici Smirnov, care-i cere banii pe care trebuia să-i dea răposatul.
Irascibilitatea celor doi este cumva aplanată de sluga frumoasei văduve, Luka (Florin Şerbănescu), care irumpe cu umor din primele momente ale piesei, împleticindu-se în faţa spectatorilor din cauza băuturii.
Regizorul optează pentru punctarea unor elemente cheie ale piesei, reprezentarea răposatului printr –un tablou în care regăsim un alter-ego al lui Luka, o fotografie a aceluiaşi personaj, folosită cu măiestrie de către văduvă pentru a se răzbuna pentru infidelităţile bărbatului și un pistol-care este specific dramaturgului şi în teorie ar trebui să tragă la un moment dat.
Decorul este redus la nivelul esenţial de obiecte necesare şi care au menirea să nu sufoce interpretarea actorilor sau să distragă atenţia privitorului de la acţiunea propriu zisă, piesa bazându-se pe jocul actoricesc.
Simona Vlad Sabie reuşeşte să treacă cu măiestrie de la râs la plâns, să-şi schimbe mina după cum cere personajul cameleonic, care în realitate reprezintă femeia de pretutindeni: o dată ce bărbatul, idolul afecţiunii ei nu mai există, deşi încearcă să-și mascheze sentimentele ei adevărate (de a trece mai departe şi a-şi dori să-şi trăiască viaţa) cu un doliu prea zgomotos, prefăcut, reuşeşte să iasă din tragedie doar la îndemnul următorului bărbat care o respectă.
Poate cel mai interesant personaj este Luka (Ursul), un biet servitor atât de bine conturat de către regizor şi actor în acelaşi timp, care depăşeşte scriitura piesei şi deşi este pus între ciocan şi nicovală (stăpână şi moșier), iese victorios de fiecare dată, prin umorul stârnit de vaporul alcoolului şi al bunului simţ.
Inventivitatea regizorului se simte cel mai bine la nivelul creionării mişcării personajelor şi accentuării expresivităţii lor pentru a stârni râsul mai mult decât ar face-o textul propriu zis.
Graţie interpretării actorilor şi punerii în scenă, piesa devine o comedie spumoasă, plină de sensibilitate, reliefând în primul rând relaţia între bărbat şi femeie şi hazul stârnit de micile discrepanţe între cele două sexe.
Puteţi citi piesa aici şi s-o urmăriţi în viitorul spectacol pe care-l voi anunţa ulterior.