Categories
Film

Vânătorii de capete

Un thriller norvegian inedit apărut pe ecranele româneşti şi care merită văzut mai mult decât clasicul film american de acţiune.
Regizorul Morten Tyldum, după obţinerea unor premii la festivaluri internaţionale la Karlovy Vary, Bratislava, Sofia, Varşovia şi în Norvegia, vine cu un film de acţiune, Vânătorii de capete (Headhunters sau în norvegiană: Hodejegerne).
Scenariul aparent hollywoodian, depăşeşte cu mult imaginaţia noastră, iar soluţia deznodământului, deşi fericită, vine după un război între acţiunea clasică, picanterii europene, nebunia insolitului, din care nu iese victorioasă decât naturaleţea limbajului filmic de finalizare a unui proces.
Roger este un headhunter din Norvegia, foarte bun în meseria asta, complexat că are doar 1,68 şi încearcă să compenseze prin căsătoria cu o superbă femeie blondă, proprietară a unei galerii de artă şi prin viaţa în stil mare: vilă, maşină scumpă, bijuterii, extravaganţe pe care nu şi le poate permite.
Soluţia lui este furtul unor opere de artă.
La răsărit apare marea şansă: la un vernisaj al soţiei apare un misterios domn, Clas Greve, interesat de un post de CEO la compania Pathfinder, pentru care recrutează Roger. Deliciul este dat de faptul că Clas are o pictură extrem de scumpă, de Rubens, lăsată moştenire de către bunica lui.
Aventura începe!
Nenorocirile prin care Roger trece să obţină tabloul, crime, alergătură multă, imagini de film mai mult decât interesante, cresc suspansul în fiecare minut.
Deşi filmul începe cu nişte cadre reci, monocromatice, atent selecţionate, o atmosferă albă norvegiană, unde totul pare perfect, toţi sunt blonzi şi lumea se învârte în jurul banilor şi purităţii aparente, continuarea ne surprinde cu violenţă, rahaturi, răzbunări şi absolut orice este necesar ca personajul principal să înţeleagă preţul banilor dar mai ales preţul fericirii.
Se vede că este o ecranizare, după o nuvelă scandinavă scrisă de un scriitor foarte apreciat Jo Nesbo, prin modul cum naraţiunea creşte treptat până explodează şi forţează spectatorul să înţeleagă nenorocirea personajului.
Îi putem urmări pe Aksel Hennie, care face un rol nemaipomenit, un adevărat erou, pe superbul Nikolaj Coster-Waldau (vestitul Jamie Lannister din Urzeala tronurilor) şi pe frumoasa Synnove Macody Lund.
Lăsaţi-vă impresionaţi de un scenariu formidabil, atent pus pe film şi cu o interpretare de zile mari.

Categories
Film

Un Corb mi-a scos ochii!

The Raven aka Corbul este un thriller mult așteptat, unde echipa întreagă s-a implicat foarte mult, dar nu reușește să convingă spectatorul mai mult decât cu o imagine impecabilă și un joc actoricesc acceptabil.
Povestea adusă pe ecrane de regizorul James McTeigue, face cunoscut spectatorilor un personaj al literaturii americane, Edgar Allan Poe, care prin scrierile macabre reușește să devină sursa de inspirație pentru un criminal.
Nimeni nu este mai potrivit decât autorul însuși să ajute la investigația poliției pentru a-l prinde pe asasin, mai ales ca ultima persoană răpită este chiar iubita lui.
John Cusack este sobru și puțin indiferent în mimică, dar tare în clonț. Vorbele par că nu-i aparțin din păcate.
Cel care reușește să impresioneze prin jocul actoricesc este polițistul interpretat de Luke Evans (Immortals), pe care sunt sigură că îl așteaptă o carieră frumoasă, pentru că deși a început cu simple filme de acțiune, este un actor bun (momentan filmează The Hobbit).
Cei care au făcut o treaba bună sunt Directorul de imagine Danny Ruhlmann și editorul Niven Howie, care alături de compozitorul Lucas Vidal își dau concursul să ducă la bun sfârșit o narațiune filmică previzibilă, cu prea mult sânge gratuit și cu un schematism scenaristic, din care nu aflam cine era și cum era renumitul scriitor!
Cu scenariști care au experiență în seriale TV și un regizor cu prea puține filme la activ, producătorii și-au asumat un risc pe care probabil l-au și plătit după încasările foarte slabe.
Vă recomand să-i citiți mai bine scrierile, printre care poemul Corbul și prima poveste cu detectivi scrisă vreodată, The Murders in the Rue Morgue, cu detectivul Dupin, care va deveni sursa de inspirație pentru scriitori care i-au inventat pe cei mai celebri detectivi din lume, Sherlock Holmes și Hercule Poirot.

Categories
Film

Un ajutor binevenit: The help

Un film extraordinar scris şi regizat de către Tate Taylor după betseller-ul din 2009, The help ne aduce pe ecrane o poveste încântătoare plasată în anii ’60 despre serviciul domestic de culoare din America.
Cartea lui Kathyrin Stockett ne aduce pe marile ecrane actriţe cunoscute, cu premii la activ, inclusiv un Oscar pentru rol secundar, Octavia Spencer. Alături de ea le putem urmări pe Viola Davis şi Emma Stone, o tânără aspirantă la postul de scriitor.
În Jacksson, Mississippi, în acea perioadă toată lumea avea cel puţin o servitoare de culoare, care nu e doar bucătăreasă şi menajeră dar şi dădacă. Skeeter (Emma Stone) le convinge pe aceste femei să îşi spună poveştile dureroase prin care au trecut în case celor bogaţi, nedreptăţile la care sunt supuse, pentru a publica o carte şi a spune adevărul tuturor.
Există un risc mare în toată această aventură: pe lângă repudierea socială şi pierderea locului de muncă, imposibilitatea de a mai găsi modalităţi de a trăi.
Un subiect tabu dezvăluit minut după minut pentru noi, care ne surprinde, ne amuză pe alocuri, pentru că scenariul este scris foarte bine şi care încearcă să aducă un confort emoţional cel puţin, unei situaţii intolerabile.
Prietenia se leagă în cele mai ciudate situaţii şi între persoane foarte diferit, e ceea ce demonstrează că de fapt clasa socială şi culoarea pielii sunt mai puţin importante.
Este un film despre viaţă şi discriminare. Indignarea resimţită în unele scene este acoperită cu un val de speranţă adus de către Skeeter, o tânără care înţelege perfect valoarea omului, indiferent de societatea în care trăieşte.
Primiţi ajutorul unor femei speciale care la orice, răspund cu Yes Mam’.
http://youtu.be/J_ajv_6pUnI

Categories
Film

Titanic- “Life is a gift”

O scufundare istorică pusă pe film de cunoscutul regizor James Cameron în 1997 şi mai apoi în 2012 în varianta 3D, producţia cu cele mai multe premii Oscar dintotdeauna şi o mulţime de alte nominalizări, încasări extraordinare, Titanic este mai presus de orice povestea tragică a celor peste 2000 de oameni din care mai mult de 1500 au murit.
Filmul merită văzut pentru că este făcut incredibil de bine şi deşi James Cameron lucrează pe reţeta americană binecunoscută, unde introduce o poveste frumoasă de dragoste, diverse clişee, este unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
Probabil mulţi ştiţi povestea Titanicului plecat din Anglia pe 12 aprilie 1912 spre New York, confesiunile supravieţuitorilor, toate producţiile care s-au făcut inspirate de această tragedie şi documentarele realizării acestui film. Mai multe informaţii despre Titanic puteţi afla aici.
Este un film de o rară frumuseţe atât din punct de vedere al poveştii, al modului cum interacţionează fiecare personaj, dialogul specific fiecărei clase sociale, cât şi pentru lumina extraordinară, scenele memorabile folosite atât de des în parodii, aventura tinerilor Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio, minuţiozitatea detaliilor la care a ţinut foarte mult regizorul în ceea ce priveşte reproducerea mobilierului, veselei, costumaţiei, ampla documentare, efectele speciale şi totul povestit de unul dintre supravieţuitori, la bordul unui vas în căutarea diamantului nepreţuit: La coeur du mer.
Un spectacol cinematografic ţesut cu măiestrie despre o epocă de mult dispărută, despre oameni bogaţi şi săraci, despre legăturile dintre ei şi un drum al supravieţuirii, unde fiecare a fost nevoit să-şi arate adevărata faţă umană.
Ce ai face ca să trăieşti? De ce s-au salvat atât de puţini oameni? De ce din cele 20 de bărci, doar una s-a întors să recupereze pe cei căzuţi în mare?
Este un film dramă pe care puţini oameni l-au văzut în acest mod. Dincolo de povestea romanţată este un film ce vorbeşte despre caracterul uman şi reacţia lui în faţa morţii iminente.

Categories
Film

To Rome with Love!

To Rome with Love este noua comedie a lui Woody Allen, care ne încântă cu un scenariu clasic regizorului, o pleiadă de vedete şi un joc actoricesc pe măsură.

La 75 de ani, regizorul se menţine tânăr, realizând din 1977 (cu Annie Hall) câte un film în fiecare an. Îşi începe însă carieră mult mai devreme, în anii ’50.
O filmografie grozavă: Annie Hall, Manhattan, The purple rose of Cairo, Crimes and Misdemeanors, Everyone says I Love you, Sweet and Lowdown, Small time crooks, The curse of the Jade Scorpio, Hollywood Ending, iar mai recent: Match Point, Cassandra’s dream, Vicky Cristina Barcelona, You will meet a tall dark stranger, Midnight în Paris.

Ultimele trei fac parte dintr-o aventură a regizorului care se plimbă prin capitale europene şi descoperă poveşti de viaţă picante. Următorul va avea acţiunea în celebrul Manhattan, loc mult iubit de către Woody Allen.
Actor, scenarist şi regizor, a câştigat 4 Oscaruri şi o mulţime de alte premii internaţionale, fiindu-i recunoscut talentul pentru arta scenaristicii.

Trade mark: joacă adesea în filmele sale ca personaje neurotice, are preferinţe pentru Mia Farrow, Diane Keaton, Scarlet Johansson, Judy Davis şi mai nou Penelope Cruz, are mulţi actori renumiţi în fiecare film, care sunt plătiţi aprope egal şi este genial!

To Rome with Love ne încântă cu farmecul italian privit din mai multe puncte de vedere, pentru că sunt intercalate 3 poveşti, mai multe cupluri, italieni şi americani, care locuiesc sau vizitează Roma.
Îi putem urmări pe Woody Allen, Judy Davis, Penelope Cruz, Alec Baldwin, marele Roberto Benigni, Carol Alt alături de Jesse Eisenberg, Ellen Page şi mai mulţi italieni, Ornella Mutti, pentru ca până la urmă este vorba de Italia şi regizorul ştie cum să vorbească despre cinematografia italiană, aducându-i un omagiu prin apariţiile unor actori foarte cunoscuţi de-a lungul timpului.

Un arhitect renumit care îşi retrăieşte iubirea din facultate, un italian din clasa mijlocie ce devine vedetă peste noapte, un cuplu din provincie, alt cuplu realizat prin alianţa culturilor americane şi italiene, prinzându-l la mijloc pe Woody, care le ghidează cu măiestrie pe toate.

Filmul începe cu o melodie renumită italiană şi se concentrează să ne prezinte câteva obiective turistice din Roma, păstrând atmosfera tipică oraşului, fără a cădea în clişee rău văzute sau exagerări.
Marca lui se simte în special în creionarea personajelor complicate, pline de haz, realizarea unor situaţii puţin absurde (cântăreţul de operă, de profesie vânzător la pompe funebre ce apare pe scenă la duş, vedeta decăzută peste noapte care devine isterică pe stradă, etc.), naratorul atotștiutor.

Woody Allen ne propune în acest film câteva idei despre viaţă la care merită să te gândeşti, ce face celebritatea din tine şi unul dintre personaje consideră că este mai bine să fii un star, dar poate nu mereu, căsătoria privită foarte liber, dar în acelaşi timp cu o rezolvare pozitivă.

Scriitorul şi regizorul se minunează de fiecare caracter şi clasă socială în parte, divagând uneori pentru deliciul spectatorului spre politică, realism şi explicaţii care nu sunt necesare dar întregesc tabloul comediei.
Mai puţin romantic decât Midnight în Paris, dar plin de vervă şi umor, filmul subliniază caracterul italian în ipostazele lui cunoscute internaţional.

“If something is too good to be true, you can bet it’s not.” (John- Alec Baldwin)

Categories
Film

The Hobbit: An Unexpected Journey

the hobbit adventure

“I’m looking for someone to share in an adventure!”

Un film mult aşteptat de fanii celebrei trilogii Lord of the Rings, The Hobbit: Un Unexpected Journey regizat de Peter Jackson ne aduce pe marile ecrane, de această dată în 3D povestea lui Bilbo Baggins din Shire. Acest film reprezintă prima parte din povestea scrisă de J.R.Tolkien şi precede acţiunea din Stăpânul Inelelor.

Îi veţi reîntâlni pe îndrăgiţii Gandalf the Wizard (Ian McKellen), pe Frodo (Elijah Wood), Bilbo bătrân (Ian Holm), pe elfii Galadriel (Cate Blanchett) şi Elrond (Hugo Weaving), pe Saruman (Christopher Lee) şi evident pe Smeagol/Gollum (Andy Serkis). Alături de ei îi vom urmări cu plăcere şi pe Martin Freeman în rolul lui Bilbo tânăr, pe Richard Armitage, Aidan Turner şi pe mulţi alţii.

Şi această carte va fi prezentată pe ecrane în trei părţi, prin urmare vom putea urmări la sfârşitul anului în curs şi în 2014 următoarele două părţi. Subiectul acestei părţi ne aduce aminte de Frăţia Inelului pentru că şi aici se formează un grup de viteji în căutarea dreptăţii. Avem 13 gnomi înarmaţi cu mult curaj şi având ca însoţitori pe Gandalf şi pe Bilbo, dornici să-şi revendice patria mult iubită, aflată sub stăpânirea unui dragon puternic.

O aventură de zile de mari care începe din ţinutul Shire unde locuiesc cei pe nume Hobbit, creaturi vesele, mici de înălţime dar care întrec pe mulţi prin faptele eroice. Aflăm că mai sunt şi alţi vrăjitori, 5 la număr, printre care şi unul care apără pădurile, Radagast, ce călătoreşte într-o sanie trasă de iepuri şi care descoperă că Întunericul se apropie şi semnele nu înşeală niciodată. Ceva se pregăteşte.

Luptătorul destoinic este căpetenia gnomilor, Thorin, înverşunat în a-şi recupera ţara şi împărăţia. Nu lipsesc nici orcii spurcaţi, trolii care se prefac în stane de piatră dimineaţa, elfii care îi ajută şi evident, Gollum cu His Precious, inelul! Deşi trec prin multe bătălii, aproape fără întrerupere, eroii noştri nu se lasă învinşi cu nici un preţ pentru că luptă pentru ce au mai scump: acasă.

Găsim diverse simboluri întâlnite şi în Lord of the Rings, fluturele care cheamă vulturii salvatori, obiecte care se luminează când apare primejdia (în cazul ăsta sabia lui Bilbo) şi încet încet ne cuprinde emoţia cunoscută ca la prima trilogie. Deşi are o durată de aproape 3 ore nu simţi trecerea timpului de parcă ai fi în ţinutul Rivendell al elfilor şi împărtăşeşti cu personajele frica, umorul şi veselia.

Această parte are un final bine închegat, nu surprinde şi regizorul cu bagheta lui a aranjat fiecare piesă să cadă în locul potrivit. Ţinutul fermecat, o scenografie extraordinară, decorurile şi costumele, machiajul, interpretarea excelentă, hazul pe care-l aduc personajele, umanizarea bestiilor, o imagine impecabilă şi o coloană sonoră pe măsură, toate ne invită să ne lăsăm învăluiţi de frumuseţea unui film fantezie şi de aventuri excelent!
Curajul vine când ai nevoie de el!
Vizionare plăcută!

Categories
Film

Sunetul muzicii

Un film care încânta orice copil și reușește sa convingă orice adult de frumusețea sunetelor: The sound of music.
Filmul regizat de Robert Wise în 1965 , după ce făcuse înainte West Side Story și The day the Earth Stood Still , precum și multe altele, ne aduce pe marele ecran povestea frumoasă a unei familii extraordinare: Von Trapp!
Căpitanul și tatăl copiilor, interpretat de Christopher Plummer are nevoie de o guvernatoare pentru cei 7 copii ai săi și o găsește în persoana Mariei, o tânăra încântătoare ce-a părăsit mănăstirea și se dedică în totalitate copiilor.
Julie Andrews reușește sa ne încânte cu melodii celebre, precum Cântecul gamei pe care l-am învățat cu toții la ora de muzică. Actrița debutase pe Broadway la 19 ani și doar cu un an înainte avuse un succes teribil cu Marry Poppins, un alt musical celebru care rămâne în istoria cinematografiei mondiale și prin care reușește să obțină premiul Oscar.
Sunetul muzicii obține și el 5 premii Oscar și pe buna dreptate pentru că este un film ce preamărește familia, copiii, educația lor și nu în ultimul rând: Muzica!
Alături de protagoniști îi vedem și pe Eleanor Parker( Guess who’s coming to dinner), Richard Haydn(Bonanza), Peggy Wood(One life to live).
Acțiunea filmului are loc în Austria, 1930, cu peisaje frumoase, dar într-un timp când țara sta să cadă sub controlul Germaniei, prin urmare conflictele sunt cele care-i pun în pericol pe toți cetățenii , inclusiv pe cei din familia Von Trapp.
Este genul de film pe care probabil la noi l-ar fi făcut Elisabeta Bostan și care din păcate nu mai încânta pe cei mici de prea mult timp.
Un musical splendid potrivit pentru sărbătoare!
http://youtu.be/KuWsQSntFf0

Categories
Film

Superstar

În cadrul Festivalului Internaţional de Film Bucureşti, ediţia a IX-a, care are loc săptămâna aceasta cu proiecţii la cinematografele Studio, NCRR şi Sala Elvira Popescu, am urmărit cu plăcere filmul Superstar, o producţie Franţa 2012, în regia lui Xavier Giannoli.

Un scenariu care la prima impresie aduce aminte de povestea personajului Leopoldo interpretat de Roberto Benigni, un om care peste noapte se trezeşte faimos şi nu ştie din ce cauză, suprinde minut cu minut spectatorul.

În Superstar personajul Martin Kazinski interpretat magistral de către actorul Kad Merad, este un om absolut banal care lucrează într-o întreprindere de reciclare produse electronice. Acesta, neştiind din ce cauză, într-o bună dimineaţa, este recunoscut pe stradă, la metrou, în reviste, pe site-uri ca o persoană faimoasă.

Naraţiunea aparent simplă este dusă cu măiestrie de către scenarist spre a expune treptat tragedia unui om simplu care nu vrea să fie faimos, slogan pe care încearcă să-l preia o televiziune pentru a-şi creşte audienţa.

Contactat de către o reporteriţă, interpretată de Cecile de France, Martin Kazinski încearcă să afle misterul din spatele acestei nebunii.

Un om care a ţintit mereu mai jos decât visele în speranţa de a fi fericit şi iubit. Se declanşează la nivel social o isterie mânată în primul rând de instinctul de turmă.

O dramă cu ecouri kafkanieni, presărată cu umor de situaţie. Transformarea unui cetăţean obişnuit într-un erou naţional fără a face nimic eroic are repercusiunile de rigoare, pentru că oamenii se plictisesc repede.

Dacă la început este iubit, admirat, ulterior este urât, detestat şi evident uitat. Personajul inițiază o terapie a urletului interior exprimat extrem de vocal în direct în cadrul unei emisiuni, o reacţie de mult aşteptată de către toţi.

A fi un ratat chiar este ceva elegant?

Personajul nu-şi găseşte liniştea şi nici răspunsul la întrebarea eternă: de ce? De ce mie, de ce acum, cine sunt eu, sunt ceilalţi nebuni sau poate e vina mea?

Concluzia extrem de frumos expusă în final: a fi iubit înseamnă util, semnalizează importanţa sentimentelor de bine între oameni, poate singura salvare pentru noi toţi prinşi în iureşul supravieţuirii alături de ceilalţi ca noi.

Urmăriţi producţiile acestui regizor care îşi scrie cu măiestrie scenariile, deţinător de câteva premii importante, ca un Palme D’Or şi un Cesar în 1998/99 cu Interview (scurt metraj).

Festivalul continuă cu proiecţii în fiecare seară de la 19.00 şi respectiv de la 21.00 şi un program mai extins pe durata week-end-ului.

O săptămână cinefilă!

Categories
Film

Reclama program de software

O reclama realizata in anul 2 de facultate, something funny…

Categories
Film

Recomandări filme

Pentru că suntem în perioada Festivalului de la Cannes, voi începe cu premiera de pe 23 mai în Franţa a filmului american On the road, nominalizat la Palme d´Or.
O poveste de viaţă interesantă după cartea lui Jack Kerouac, în care un tânăr scriitor şi prietenul lui sunt în căutarea acelui lucru care le lipseşte tuturor să se simtă împliniţi.
Îi putem urmări pe Sam Reily, Garrte Headlud, Viggo Mortensen, Kirsten Dunst, Kirsten Stewart, Steve Buscemi, Amy Adams.
http://youtu.be/ttDIcTQpLyQ
Continuăm cu Get the Gringo, care a fost lansat în SUA la începutul lui mai pe Video on Demand şi sperăm că va ajunge şi la noi.
Povestea unui criminal (Mel Gibson), prins de autorităţile mexicane şi forţat să supravieţuiască în închisoare cu ajutorului unui copil de 9 ani.
Multă acţiune şi carisma actorului care încearcă să demonstreze că încă poate juca în filme de acest gen.
http://youtu.be/7ku_AOOdvW8
Hysteria este un film deja lansat în UK anul trecut şi care a apărut în SUA pe 20 mai. Doctorul Mortimer Granville reuşeşte în Londra perioadei Victoriene să inventeze primul vibrator.
O comedie frumoasă care îi aduce pe marele ecran pe Hugh Dancy, Maggie Gyllenhaal, Jonathan Pryce, Felicity Jones şi Rupert Everett.

Începutul lunii august ne aduce The identity of Bourne, de data asta cu un actor poate mai potrivit pentru rolul principal decât anteriorul, Jeremy Renner, care după Thor, Mission Impossible, The Avengers şi evident The Hurt Locker, începe să ne impresioneze din ce în ce mai mult cu filme de acţiune. Sperăm să ia acasă şi Oscarul în curând.
Îi sunt alături actori extraordinari: Edward Norton, Rachel Weisz, Albert Finney, Joan Allen, Oscar Isaac şi Scott Glenn.

Tot în august apare pe marile ecrane un film interesant, adus de Disney, The odd life of Timothy Green.
Regizorul Peter Hedges (What’s eating Gilber Grape) ne face cunoştinţă cu un băiat nemaipomenit, care este născut din dorinţa unor părinţi ce nu pot avea copii şi îşi pun toate gandurile despre viitorul fiu într-o cutie îngropată în grădină.
Vieţile lor vor fi complet schimbate. Un film emoţionant în care mama (Jennifer Garner) şi tatăl (Joel Edgerton) alături de colegii de şcoală si prieteni, vor încerca să-l cunoască pe acest tânăr, Cameron Adams.

Toamna ne aduce producţii şi mai interesante.
The Words dezvăluie toate părţile unei teme spinoase, Plagiatura.
Un scriitor fără inspiraţie (Bradley Cooper) fură opera altcuiva pentru a deveni celebru şi a-şi salva cariera şi căsnicia.
O pleiadă de actori încearcă să ne spună povestea lor şi dificultăţile prin care trec: Olivia Wilde, Zoe Saldana, Dennis Quaid, Jeremy Irons.

Probabil cel mai aşteptat film al anului, Skyfall este noua producţie din seria James Bond care va fi lansat pe 26 octombrie în România.
Daniel Craig este pus la noi încercări alături de Ralph Fiennes, Albert Fienney, Judi Dench, Javier Bardem şi câteva frumuseţi, Berenice Marlohe, Helen McCrory, Naomi Harris, Tonia Sotiropoulou.

Iar pentru sfârşitul anului vă propun filmul Hyde Park on Hudson cu Bill Murray, Laura Linney, Olivia Williams, Olivia Colman şi Samuel West.
Vizita Regelui George VI şi a Reginei Elizabeth în New York din vara anului 1939 la una din reşedinţele preşedintelui Franklin D. Roosevelt.
Un film insolit, cu multă comedie în jurul diferenţelor dintre obiceiurile celor două naţiuni care în curând vor trebui să-şi unească forţele în război.
http://youtu.be/UQaScjiWDyY

Care vă place mai mult?