Categories
Vorbe

Vesel

De unde îţi iei curajul, energia, motivaţia? Din ideea că va fi mai bine şi că entropia nu are ce căuta în viaţa unui luptător optimist?
Poate te uiţi la ceilalţi şi vezi partea plină a paharului sau crezi că meriţi să reuşeşti. Dacă mai ai şi prieteni în jurul tău care te încurajează este fantastic.
Ţi-ai schimbat până şi vocabularul şi modul de gândire pentru a da orice s-o scoţi la capăt. Eşti inventatorul bateriilor veşnice.

N-ai suferit îndeajuns, eşti ca un drogat plin de o veselie şi ai impresia că acum este momentul perfect să te bucuri de tot ce ai.
Eu cred că ai văzut foarte multe, poate prea multe şi ai luat o decizie: dacă nu acum, când? Mâine poate nu va veni.
Asta nu te-a împiedicat să-ţi faci planuri, să investeşti în oameni şi în lucruri, dimpotrivă.

Recunosc, nu eşti sufletul petrecerii, ci eşti cel care pune ţara la cale şi probabil lucrul cel mai important este bunăstarea tuturor.
De ce să ne certăm când putem să ne împăcăm, nu?

Eşti vesel pentru că poţi şi vrei ca fiecare să-şi ia porţia pe care o merită şi dacă n-a câştigat-o încă, măcar să o vadă că există şi să-şi ia avânt s-o obţină.

Mi-aş dori să mă alimentez şi eu la bateriile tale, măcar vreo 30 de ani să-mi pot termina treburile pentru care mă aflu aici.
Între timp trebuie să găsesc soluţia pentru o sursă de energie alternativă. Eşti darnic, dar nu îţi dezvălui secretul. Fiecare pe calea lui…

Categories
Vorbe

Vreau să ştiu

De ce ne punem atâtea întrebări în fiecare zi? Aşa de control? Chiar vrem să aflăm nişte răspunsuri, să tragem nişte concluzii şi să facem ceva sau totul e la nivel retoric să medităm la ce ni se întâmplă?
Cred că cei care îşi pun întrebări cel mai mult, nu sunt nedumeriţi, ci caută, mereu caută soluţii şi răsucesc problema, situaţia să-i dea de capăt. Acel capăt pe care îl înţeleg şi îl acceptă, evident.
Curiozitatea nu a omorât pe nimeni, ştiu sigur, pisica mea cea neagră stă şi toarce pe fotoliu 🙂
Misterele din viaţa noastră, de ce suntem aici, care este scopul meu în viaţă, de ce alerg mereu, de ce stau, de ce iubesc, de ce nu iubesc, ce e mai bine să fac, care sunt alegerile potrivite etc.
În fiecare zi cred că încercăm să ne lămurim pentru ca în acest mod să putem merge înainte înţelegând ce se întâmplă. Te iei după logică, eşti raţional, mergi intuitiv, metoda nu prea contează, atâta timp cât ajungi la destinaţie: decizia finală.
Îmi plac oamenii simpli, merg înainte fără să îşi facă prea multe griji, răspunsurile lor sunt atât de uşor de aflat, de parcă ar fi o joacă de copii această viaţă. Noi complicăm totul pentru că încercăm să aflăm lucruri care poate nu ne vor folosi niciodată, dar vreau să ştiu!
Toate se aşează la locul lor, ca în sertarele unei farmacii… sterilizat de griji, pentru că are o logică şi o cale pe care în sfârşit am înţeles-o.
Prostii… niciodată nu o să ne mulţumim cu ce aflăm!

Categories
Vorbe

Viitor

Apreciez oamenii care reuşesc să trăiască în prezent şi să se bucure la maxim de ziua în curs. Majoritatea dintre noi trăim atât de afectaţi de trecut sau de un posibil viitor încât uitam să ne mai bucuraă de momentele frumoase , care pur şi simplu trec pe lângă noi, fără să băgam de seamă.
Niciodată să nu te bazezi pe viitor! Este atât de imprevizibil, indiferent de ce plan sofisticat şi planuri adiţionale ţi-ai face, încât totul se poate nărui.
Construim tot ce putem pe baza experienţei noastre şi a celorlalţi şi a previziunilor creierului şi intuiţiei, dar culmea, de multe ori nu iese nimic din ce ne-am fi dorit.
Încerc să mă încarc pozitiv cu tot ce mi se întâmplă şi să înţeleg că cele rele trec mai repede decât aş fi crezut. Momentele de dilatare a timpului sau de încremenire sunt atât de rare, încât rămân surprinsă de fiecare dată, de ce stagnăm în vreme.
Mi-ar plăcea să simt mai mult relativitatea orelor , să îmi arunc ancora într-o cafenea şi să rămân acolo cel puţin jumătate de zi, fără să fi trecut mai mult de o oră.
Visez la clepsidre care au prea mult nisip şi la o mână caldă ce mă ţine în prezent, fără să-mi promită nimic pe viitor.
Vreau să-mi prelungesc fericirea şi bucuria clipei, exact ca atunci când stau la soare amorţită, fără să-mi doresc nimic altceva…paralizia simţurilor şi a gândurilor.
Am să mă întind la vorbă cu o Biancă dintr-un viitor incert, într-un spaţiu şi timp care nu depind de nimic şi să mă scufund în relaxare…
http://youtu.be/U6tV11acSRk

Categories
Vorbe

Vrei să cumperi niște somn?

Aş cumpăra nişte somn, ştiţi voi, din ăla care îndeplineşte visele… nu-l confundaţi cu peştişorul auriu, că nu e cazul! Şi l-aş plăti pe oră sau în cel mai rău caz pe minut, cu menţiunea că aş vrea să-l folosesc când şi cum doresc eu. Exact, cum citeşti şi cum îţi scriu – iau 30 de minute de somn şi le folosesc la 1 după amiaza. Sau mai cumpăr 10 minute şi le folosesc înainte să sune ceasul dimineaţa.

Nu mă interesează problemele administrative, de livrare, de o dilatare a timpului rămas pentru a face loc acestui moment special cumpărat pe bani grei… sau nu, totul este negociabil.

Şi aş mai preciza ceva, somnul trebuie să vină la pachet cu vise frumoase, altfel e total degeaba. Păi dacă mă pocneşte un coşmar şi mă trezesc agitată ce-am făcut? Recunosc, sunt dispusă să fac troc cu acei oameni speciali care au nevoie de acest suprem beneficiu!

De ce troc? Pentru că sunt absolut sigură că orice om se simte bine atunci când nu se simte îndatorat sub nici o formă, mai ales pe termen lung. Ce primesc la schimb? Încurajări! Reale! Atitudine pozitivă în momentele de criză, de orice gen! Ascultare fără întrerupere pentru că m-am săturat să vorbesc în pauzele dintre cuvintele celorlalţi. Şi ar mai fi ceva… tot negociabil, timp măsurabil în fericiri – un balon care zboară, un râset molipsitor, o după amiază la iarbă verde sub un cireş în pârg. Totul împachetat în roşu şi dăruit cu multă pasiune!

Dacă vrei să cumperi nişte somn şi n-ai aflat cum, ar fi o idee să închizi ochii…

Categories
Vorbe

Vinovată

Sunt vinovată pentru că nu m-am născut într-o familie bogată şi nu am pretenţii false de la ceilalţi.
Dar cel mai rău este că nu reuşesc din toate pe care le fac să văd un rezultat în secunda doi şi asta te enervează la culme.

Nu mă plec în faţa nevoii tale de a ţi se supune toţi şi a-ţi acorda timpul necesar încât tu să te simţi bărbat!

Dacă ţi s-ar fi dat altă şansă în viaţă şi te-ar fi făcut cineva femeie, probabil ai fi făcut la fel şi te-ai fi complăcut într-o viaţă anostă la bucătărie (tot respectul pentru femeile casnice).

Nu mă pot adapta stilului tău de viaţă unde eu trebuie să stau pe post de statuie şi să mă mulez programului tău pentru că nu ăsta este rolul meu şi ţinta mea în viaţă.
Dacă vreau să reuşesc asta înseamnă că trebuie să muncesc din greu şi mă chinui să pot ajunge nu acolo unde eşti tu, ci mai sus.

Iar dacă nu eşti în stare să apreciezi efortul pe care-l fac zi de zi, eşti un nimic!

Sunt vinovată pentru că nu pot trăi pe spatele părinţilor sau iubitului, sau soţului, pentru că nu am talentul de a fi proastă şi tăcută şi de a-i servi pe ceilalţi cu plăcere.
Poate că ar fi fost mai bine să mă fi născut blondă şi să fi alergat după cei care nu ştiu să vorbească. Aş fi avut timp suficient pentru toată lumea! Inclusiv pentru mine!

Mulţumesc că mi-ai deschis ochii şi ştiu că trebuie să prioritizez altfel lucrurile.
Cu această ocazie te anunţ că nu mai am timp pentru tine.
La revedere!

Categories
Vorbe

Vreme bună

Nu sunt prezicătoare şi nici fata de la vreme, dar cu siguranţă se anunţă nişte călduri mari în vară. Eu cel puţin le simt de acum, atâta căldură încât o să fiu nevoită să o împart cu ceilalţi.
Deşi m-am născut într-o zi de toamnă târzie şi sunt predispusă la sentimente de ploaie, ador căldura şi tot ce aduce ea în sufletul nostru. Ai impresia că lumea se mişcă cum trebuie şi toate intră pe făgaşul normal când e cald afară.
E doar o impresie, nimic mai neadevărat. Toată energia noastră, împinsă de soare cât mai departe spre ceilalţi, pe care-i săgetăm cu raze de bucurie şi ambiţie, se va risipi la prima furtună.
Ştiu doar că trebuie să găsesc o modalitate să nu caut vremea rea şi să ies din iarna asta pentru totdeauna.
Cu cât trece timpul pare că mă afund mai mult într-o gheaţă care mă blochează şi deşi ştiu să patinez destul de bine, sunt sigură că am nevoie de cineva să mă tragă afară.
Am trecut prin ceva anotimpuri de-a lungul vieţii şi orice posibilitate am văzut-o am prins-o strâns şi am mers cu ea, ştiind că îmi va fi bine.
De data asta pot spera în continuare, dar nu mai sunt sigură când voi ieşi la suprafaţă şi mă voi putea bucura de primăvară.
Nici soarele, nici căldura, nici toate bucuriile din lume nu mă vor face să uit vreodată de gerul ăsta care mi-a îngheţat orice idee de viitor frumos.
Doar nişte furtuni solare de oameni extraordinari m-ar putea face să mă încălzesc.

Categories
Vorbe

Viralități

Mintea lucidă sfredelește cu o vioiciune rar întâlnită în condiţii normale de existenţă.
Ia decizii raţionale, bine cântărite, emoţional echitabile şi în acelaşi timp, momentan excelente.
Nimic ce vine după nu poate fie înţeles decât printr-o emulaţie inconştientă care nu depinde de factori comuni.
Cum reuşim să ne trezim din beţie, să avem simţurile mai ascuţite ca niciodată, să înţelegem lucrurile foarte complicate imediat, să avem străfulgerări creative?
Care este drogul potrivit capabil să ne ameţească suficient încât să ne trezim mai conştienţi ca oricând?
Fiecare îşi face jocul lui cu soluţiile de diluare a realităţii preferate, pentru o mai bună elucidare şi înţelegere nu doar a prezentului cât şi a ce va să vină.
Cum ar fi să fim lucizi mereu?
Am fi mai corecţi, mai bine înfipţi în ce trebuie să facem, ce este corect şi bine?
Ne-am plictisi la un moment dat?
Ar mai exista creativitate fără excitanţi?
Ce face să ai succes şi să întreprinzi acel lucru excelent nu doar pentru tine dar şi pentru alţii?
Este îndeajuns o evadare temporară din realitate?
Madlenele lui Proust ce ne aduc aminte: ce am făcut bine şi nu o să mai fie? Le putem consuma oricând cu acelaşi efect?
Există reţete speciale care ne fac mai deştepţi şi mai îndrăzneţi?
Nu, mintea trebuie să fluiere limpede în nebuloasa lume a firii şi nefirii, ca să izbucnească nu un geniu, dar măcar o idee optimă!
La bună vedere cu sufletul înflorit!

Categories
Vorbe

Virusul

Trebuie eliminaţi cu toţii, viruşii de sus, de jos, de la stânga şi de la dreapta. Cei care stau în picioare, cei care stau jos, cei care merg, cei care dansează.
Cine sunt? Poate fi un hoţ nenorocit, sau un om care nu ştie că pe unde trece face rău, chiar şi neintenţionat. Îl punem în carantină şi pe el.
Cred că întreaga ţară e plină de viruşi şi suntem cu toţii infectaţi de a merge teleghidaţi, de parcă avem o răceală cronică în noi şi scăpăm de ea doar temporar, pentru că de unele lucruri nu poţi scăpa cu adevărat niciodată, decât dacă îţi dai tu un restart la creier şi asta e mai dificil, mai ales după o anumită vârstă.
Ce panaceu putem cumpăra să ne protejăm de ce se întâmplă în jurul nostru? O piele tăbăcită şi trecută prin multe poate îndura multe, dar nu suportă insuportabilul.
Încercăm tot felul de leacuri băbeşti: să fim buni, să sperăm, să întoarcem şi celălalt obraz, să mergem înainte pentru că totul se va rezolva, după viscol iar e vremea bună, mâine e altă zi etc.
Am luat şi medicamente mai puternice: am tăiat legături, am învăţat să spun NU categoric, am refuzat să fac parte din anumite poveşti, mi-am ţinut coloana vertebrală, am ripostat paşnic.
Admir pe cei care au descoperit antivirusul şi orice s-ar întâmpla în lumea asta, ei îşi iau o doză din el dimineaţa şi sunt pregătiţi să înfrunte lumea şi orice s-ar întâmpla. Ce conţine?
Nu ştie nimeni, există doar zvonuri: un amestec de religie, cu sfidare a normelor, multă iubire şi curaj. Nimeni nu cunoaşte însă ingredientul minune… Care o fi?

Categories
Vorbe

Vis neîmplinit

Frica de a nu mai simţi ceva vreodată sau de a nu descoperi cine eşti cu adevărat…
Cum să nu mai văd că mi se împlineşte visul… este terorizant!

Câte dialoguri inutile purtăm noi doi şi câte explicaţii încercăm să căutăm pentru a accepta
Dar ne înţelegem prea bine să nu observăm detaliile, în plus avem ochi care văd dincolo de simţuri, într-un viitor pe care îl citim în piele, în respiraţii şi în gânduri. Aş pune pariuri dacă aş ştii că le câştig… din păcate şi acestea sunt redundante
Ca un destin implacabil care îşi vede de treabă şi noi ne amăgim că poate totuşi… ceva se va schimba

Cum să se termine ceva decât în singurul mod posibil. Aşa. Simplu.
Şi atunci da, mi-e frică că nu o să mai simt… dacă nu am făcut-o nici măcar acum, atunci când?

Măcar am aflat cine sunt, datorită ţie. Se pare că intuiţia mea nu a fost suficientă şi nici toate oglinzile din lumea asta. Dar visul, ce-mi spui despre el? Cu putere înainte nu?

De câtă forţă este nevoie să trec peste tot, mai ales peste frumuseţea neîmplinită pe care doar speranţa o vede?
O să îmi iau ideile şi le voi dezidealiza, fir cu fir, gând cu gând, până când nu mai rămâne nimic din ele, decât o amintire plăcută a unui moment sublim interpretat greşit de către două suflete prea dornice de împlinire

Cât poate dura o aşteptare? Un mănuchi de pumni care se revarsă într-un perete alb, mii de ore nedormite, un milion de lucruri făcute pentru alţii sau o clipire de gene şi un sărut?

Cred că aş lua o îmbrăţişare de-a ta, grea de 10.000 de tone, să mă hrănesc din ea în fiecare nanosecundă câte un gram. Știi că tot nu mi-ar fi suficientă să ajung la clipa de seninătate de după, pentru că acum sunt înainte… şi nimic nu se aşează, doar nervii, pauzele şi resemnările…
Te-aş mai inhala… ca pe o amintire

Categories
Vorbe

Vise eroice

V-ati intrebat vreodata daca mai avem ceva personal, doar al nostru, in afara de ganduri? Toate lumea vrea sa stie ce facem, ce gandim in fiecare moment , nimic nu ne mai apartine…
Si …vine noaptea…Visele- acel taram de care vorbim toti dar mai mult pentru ca vrem sa le facem realitate….
Visele, sunt singurul lucru personal pe care-l mai avem si e doar al nostru. Nimeni nu poate intra in el, oricat de mult si-ar dori. Desigur tot ce se intampla in jur ne influenteaza visul…subconstientul lucreaza, este foarte activ in timp ce dormim…de ce ne este frica, ce ne dorim in viata, cu cine am interactionat in ziua respectiva, totul se amesteca intr-un amalgam de idei care se transforma in imagini.
De curand s-a descoperit o modalitate de a transpune visele in imagini video, pentru a putea fi inregistrate, interpretate, si sper din suflet ca totul e in scop medical….mda, sa nu vad eu asa ceva
Suna putin a Inception, dar fictiunea e mai aproape decat credem noi.
Bucurati-va de visele voastre, unde puteti face ce va doriti, fara oprelisiti, nu exista constiinta, decat daca esti setat si acolo sa gandesti prea mult…
De multe ori iti dai seama ca e un vis, si atunci chiar poti sa faci orice…
Imi place sa cred ca sunt eroul in visele mele, si pot infaptui tot ce mi-am dorit vreodata, pentru ca e singurul spatiu si timp in care totul e ca in film, nimic nu e bine delimitat, orice este posibil, te poti juca cu orice dimensiune, orice vraja se face cu o clipire de ochi…
De ce as vrea sa mi le inregistrez sa le aduc in real? De ce sa le analizez….cosmarurile nu ma intereseaza…atata timp cat nu am probleme psihice, nu am de ce sa analizez subconstientul…si chiar daca as vrea, as prefera alte metode de tratament.
Visul este doar al meu!