Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?
Snow White and the Huntsman al lui Rupert Sanders surprinde spectatorul, pentru că pe lângă o adaptare frumoasă a basmului, reuşeşte să îmbine genul fantasy cu acţiune, presărându-l cu simboluri.
Indiferent dacă vă place povestea Albei-ca-Zapada sau nu, producţia este una de zile mari nu doar la nivel de distribuţie, dar şi de costume, efecte speciale şi locuri de filmare.
Kristen Stewart dă viaţă frumoasei surghiunite într-un turn după uciderea regelui de către superba mamă vitregă, Charlize Theron, care se hrăneşte cu sufletul tinerelor pentru a-şi menţine frumuseţea.
Deşi reuşeşte să scape, este urmărită de vestitul vânător interpretat de Chris Hemsworth (Thor) şi de fratele reginei şi soldaţii negri, pentru a fi adusă înapoi la castel.
Avem parte de lupte încă de la început când mama vitregă vine cu o armată puternică să ia stăpânire asupra regatului şi se preface a fi o prizonieră, o practică absolut normală pentru o vrăjitoare, de a-l cuceri pe rege. Ulterior va trebuie să intre în luptă cu Albă-Ca-Zăpada, care unită cu Ducele Hammond, prieten bun al tatălui ei, încearcă să recupereze ce-i aparţine.
La nivel de actori, atât Kristen Stewart cât şi Charlize Theron îşi dau silinţa să-şi intre rol cât mai bine şi cu siguranţă reuşesc. Meritele însă trebuie să i le acordăm Reginei, care trece de la o stare la alta în câteva secunde şi se foloseşte foarte bine de mimică. Nu a câştigat Oscarul degeaba!
Chris Hemsworth nu străluceşte în rolul vânătorului beţivan care şi-a pierdut nevasta şi se îndrăgosteşte de cea pe care trebuie s-o prindă, ajungând s-o înveţe să lupte şi s-o protejeze.
Îl remarcăm pe Sam Spruell în rolul fratelui reginei, un pion nemaipomenit, care face orice pentru ea.
O surpriză plăcută este alegerea piticilor, actori buni, care dau viaţa acestor oameni minunaţi, trecuţi şi ei prin nenorocirea năpastei de a trăi sub o domnie malefică, unde nu mai creşte nici iarbă şi totul este prefăcut în scrum şi ceaţă.
Îl recunoaştem de la primul cadru pe Ian McShane (Iuda din Iisus din Nazaret a lui Franco Zeffirelli şi Blackbeard-Piratii din Caraibe), Bob Hoskins (Mona Lisa, Who Framed Roger Robbit), Ray Winstone (Nil by Mouth), Nick Frost (Shaun of the Dead, Space, Hot Fuzz), Eddie Marsan (Sherlock Holmes, Moby Dick, The 39 Steps, V from Vendetta, etc), Toby Jones (Hunger Games, A week with Marilyn, Tinker, Tailor, Soldier, Spy, Captain America, Dr. Who, etc), Johnny Harris (You will meet a tall dark stranger, Rockanrolla, Atonement), Brian Gleeson (Primeval).
Collen Atwood (Alice în Wonderland, Memoirs of a Geisha, Chicago), îşi dă concursul pentru Costumele excelente, mai ales cele ale Reginei, creaţii de lux combinate cu iluzia adusă de efectele speciale, care reuşesc să uimească privitorul.
Efectele speciale sunt prezente peste tot, începând cu soluţia echipei de a transforma echipa de şoc a gardienilor prinţesei la nivelul de pitici, continuând cu personalizarea Oglindei-probabil cea mai reuşită, crearea Pădurii Fermecate cu toate vietăţile, copacii care se mişcă, zânele bune, troll-ul, corbii reginei, coţofenele, fluturii, ciupercile, animalele cu spiritele incluse în ele, cerbul preamăreț, armata de umbre a reginei şi toate celelalte care nu implică personificări-transformarea ţinutului de la alb la negru, merele roşii, sângele pe zăpadă, etc.
Locaţiile sunt alese pe sprânceană: deşi s-au folosit în mare parte decoruri naturale: plaja Marloes Sands din Țara Galilor, Windsor Great Park (grădina Reginei Marii Britanii), decorurile create sunt în Buckinghamshire- studiourile Pinewood.
Simbolistica te copleşeşte şi începe de la primele cadre: trei picături de sânge ale reginei pe zăpada albă, celebrul măr roşu primit de Albă-Ca-Zăpada când este mică şi care se transformă când începe domnia reginei Ravenna (un nume excelent ales subliniat în apariţiile ei însoţite de îmbrăcăminte simbolică, armata de corbi, transformările ei în aceste păsări), spulberarea soldaţilor negrii- nu erau decât iluzii magice, calul alb ce o aşteaptă pe Albă-Ca-Zăpada să evadeze, pădurea malefică care te droghează să vezi ceea ce nu există, alimentându-se cu frica fiecărui trecător, cerbul alb care este regele pădurii, întruchipând mai degrabă înţelepciunea populară şi puritatea, etc.
Impresionante sunt găselniţele regizorului de a explica anumite fapte şi improvizaţiile pe linia scenariului: ţinutul de ape cu femei brăzdate de cicatrici pe faţă pentru a nu fi luate de regină, combinaţia excelentă între lumea piticilor şi o lume de basm a zânelor, explicaţia apariţiei reginei Ravenna.
Reuşeşte să menţină atât linia basmului-punctând doar lucrurile importante, dar să şi introducă elemente de ev mediu, magie, aer de poveste pentru copii, psihologie, comedie, semănând pe alocuri cu Lord of the Rings (drumul piticilor, locurile pe unde trec, cântecele, finalul filmului) şi poveştile Fraţilor Grimm.
La nivel tehnic, cadrele sunt atent studiate, detaliile sunt de maximă importanţă (machiaj excelent), montajul este fluid iar muzica originală a lui James newton Howard este pe măsură.
Priviţi filmul ca pe o incursiune în lumea imaginaţiei cu soluţii aduse în realitate.
P.s. Este anunţată deja o continuare a poveştii.