Viaţa e mai frumoasă când poţi să crezi în ceva. Îţi dă putere să mergi înainte, să te zbaţi şi să reuşeşti, de unul singur şi împreună cu ceilalţi.
Sunt prea trează şi conştientă că am norocul să cunosc oameni buni.Pe ceilalţi îi ignor din inerţie, îi simt, ca o vulpe care a ieşit a vânat.
M-am lăsat însă prinsă de vânător, de cel puţin 2-3 ori, pentru experienţă. Trebuia să încerc, să ştiu, să aflu cum este să tremuri de spaimă, neştiind ce se va întâmpla în următorul moment. Altfel cum poţi să-ţi înţelegi prada şi s-o ghidezi pe unde vrei să-ţi ajungă?
Dar mereu am ales! Și nu pentru că am dreptul ăsta, ci pentru am vrut şi am simţit că este cel mai bine pentru mine şi pentru restul lumii.
Întrezăresc în fiecare dimineaţă un nou drum, dar mă ţin de treabă. Este linia pe care merg şi de care am nevoie să reuşesc să fiu împlinită. Iar asta este mai presus de orice! Absolut orice!
Fiecare are un simţ la oamenilor. Cine poate să spună că nu se aruncă cu tot ce are, să câştige?
Eu ridic mâna şi votez pentru a ne ţine de cuvânt, pentru a fi sinceri, 90%, restul e diplomație și bun simț, pentru a avea simţul umorului, pentru a fi corecţi şi justificaţi. Votez şi pentru a fi normali. Mai puţin pentru cei care născuţi după o anumită perioadă, care cred că anormalitatea este ceva ce trebuie ridicată în slăvi!
Nu, nu este bine să spui şi apoi să nu faci. Nu, nu este bine să fii ca toţi ceilalţi, doar pentru că se merge într-o anumită direcţie. Şi nu, nu poţi minţi şi să te prefaci şi să nu asculţi, să nu-ţi pese, să fii indiferent, să nu accepţi alte opinii, să uiţi de valorile atât de umane ale familiei, alte apartenenţei la un neam, să ai o educaţie şi să fii cinstit. NU! N!! NU!
O repet de câte ori este nevoie şi-mi deschid sufletul la fel de bine cum îmi deschid cămaşa într-o zi de vară. Vrei să accepţi sinceritatea mea sau nu, eu ţi-o ofer oricum. Alege! Nu pentru că s-au luptat alţiica tu s-o poţi face sau pentru că poţi, ci pentru că vrei!
Trăim cum putem, dar este loc de mai bine. Nu ne forţează nimeni să acceptăm ceva. Nici să fim normali, nici anormali.
Mi-ar plăcea să cred în nevoia omului de mărire, de sporire grabnică, de reuşită!
Singura noastră nevoie este de bine şi frumos. Restul nu contează.
Ce te împiedică? Lipsa de experienţă de viaţă, neajunsurile, nevoile de bază? Concesiile, un fel de pact cu Diavolul? Dacă ai intrat în horă, joacă! Joacă până îţi arzi opnicile şi du-ţi la bun sfârşit izbânda, că doar asta trebuie să obţii.
Deschide ochii, acceptă ajutorul, mulţumeşte şi încearcă mai mult. Poţi. Întotdeauna. Alege!