Nu te folosesc doar când am nevoie, ca un client nemulţumit dornic de reclamaţii şi ajutor ci mereu, zi de zi. Sunt un abonat fidel şi deşi de multe ori am fost acuzată de şantaj emoţional, n-aş putea afirma că o fac cu bună ştiinţă, pentru mine sunt doar vorbe.

Ţin însă să-ţi aduc la cunoştinţă că te-ai obişnuit prea mult să trăieşti cu mine la distanţă. Ţi-ai făcut un tabiet din a-mi observa orice mişcare. Iar dacă cumva ies din programul cu care te-am învăţat, te gândeşti că s-a întâmplat ceva şi este cazul să vezi dacă mai trăiesc?

Cine este banca emoţională acum? Tu sau eu? Cine acordă credit mai mare?

Prietenia este mai mult decât un sentiment, o stare şi o simplă alegere luată într-o zi oarecare. Te-ai hotărât să te încrezi în cineva mai mult decât în tine. Nu ţi se pare absolut crucial? Implicaţiile sunt pentru restul vieţii, nu există pauze, să-ţi închizi conturile şi să te muţi la altă bancă care-ţi oferă beneficii mai bune.

Tu oferi riscurile şi eu vin cu amortizarea lor, te creditez chiar şi atunci când nu meriţi pentru că nu pot fi altfel şi valoarea unui contract emoţional depăşeşte totul, până şi precarele sentimente care pot interveni la un moment dat.

Dar eu nu mă laud cu cine sunt şi doar fac. Nu am nevoie de justificări pentru întârzieri de plată, pentru că îmi eşti dator vândut cu un bun simţ legat la ochi.

Ar trebuie să-ţi revizuieşti investiţia dacă nu eşti capabil să pierzi.
Singură monedă pe care o accept este cea cu un rege de seamă pe ambele părţi şi un cuvânt dat mai puternic decât orice valoare pe care ai putea tu să mi-o acorzi vreodată.
Ai putea începe să numeri…