Mi-as fi dorit sa traiesc altceva. Acum nu stiu ce mai vreau. Poate sper. Pentru ca perfectiunea ma trage spre o umbra care arata prea bine s-o refuz. Nu stiu daca as putea sa refuz oameni.

Tu, cine esti? Ai putea?

Accept sa cred ca se poate sa traiesti implinit daca iti lasi mintea sa zburde in directia aia, in care credeai ca vine barza si exista Alba-ca-Zapada.

Si cine poate sa zica ca ceea ce crezi nu-i adevarat. Totul este adevarat daca asa crezi si percepi.

Asa am inceput sa cred ca fericirea nu e departe. Mai trebuie doar sa ma conving si sa cred. Destul de simplu, nu?

Lipseste ca nu pot sa te simt…nu stiu cine esti, nici ce nu am, dar nu de esti. Eva.