Cand tu nu erai si nici nu m-am gandit ca vei fi vreodata, am trait.
Am ras singura si cu altii. M-am jucat cu vorbele si cu altii. Am iubit, pe mine si pe altii. M-am bucurat de ceea ce am realizat si de insipratia pe care mi-au oferit-o altii.
Am trait ca atunci cand nu stii ca celalalt exista si poti sa vezi viata diferit in fiecare zi.
Iar acum, cand esti, ma simt incoltita, intre a crede,a spera si a uita, intre a dori din nou si a astepta.
Mi-am ascuns sufletul in mare, sa-l pescuiesc, chiar daca sunt ingrozita de apa. Asa, voi sti ca merita.
Am invatat sa zambesc nu pentru ca aveam nevoie, ci pentru ca asa simt.
M-am dezbracat de cateva griji, le-am pus peste vara la uscat si au ars. Dar, eu sunt eu…vor veni altele.
In drum spre implinire, m-am intalnit cu fericirea, un pasager care este mereu pe fuga si nu poposeste prea mult in preajma nimanui.
Mi-am biciuit bucuria sa stea locului. M-a ascultat, intr-un final.
Ce-a mai ramas?
