Am avut plăcerea să fiu invitată în această primăvară de către Ștefan Alexandru Ciobanu la Pariu pe Prietenie, o serată muzical-literară unde am fost impresionată de fotografiile expuse de către Simona Andrei.
Şi pentru că m-am trezit prea târziu când ea deja plecase, am făcut cunoştinţă ulterior prin imaginea care mă inspiră de multe ori să scriu şi să scriu şi mai bine.
Aşa încât aş dori să v-o prezint şi vouă pe fotograful Simona Andrei, născută în luna lui Marte a anului 1977, la Brăila şi care în anul absolvirii Facultăţii de Filosofie, 2007, participă pentru prima oară la un Salon Naţional de Artă Fotografică la Slatina.
Ulterior câştigă premii cu lucrările sale, la Craiova în 2008 la secţiunea de Portret, publică diverse lucrări în albumul On Exposure din Suedia (2008-2009) şi începe expoziţiile personale.
Dar cred că cel mai bine ar fi s-o lăsăm să ne povestească despre fotografie.
Câteva cuvinte despre omul şi fotograful Simona Andrei
Omul Simona Andrei a învăţat de la fotograful Simona Andrei să fie martorul umbrelor, al atmosferei, al intimităţii interioare a oamenilor. Dacă omul Simona Andrei este în permanentă retragere înspre sine, fotograful Simona Andrei intră în vieţile altora, inventează poveşti de împrumut pentru alţii, se deschide unor experienţe şi unei comunicări interumane altfel imposibile
Cum ai început să faci fotografie
Simplu. M-am îndrăgostit. Atât de puternic încât, ceva din suflet a început să arate ochilor cum să privească în jur, într-un fel în care nu o mai făcuse până atunci. S-a inventat un nou limbaj, cel al imaginii, capabile să transmită mai multă informaţie, mai eficient. La început a fost un exerciţiu, apoi au început temele, colecţiile, prima expoziţie… înainte să îmi dau seama, devenisem fotograf
Stilul tău preferat de fotografie
Fotografia de atmosferă. Blurul, granulaţia… fascinaţia contururilor imprecise, bănuite, sugerate. Fotografia care tinde să caute ceea ce se vede dincolo de ceea ce se vede
Proiecte de fotografie
O primă expoziţie, prima sinteză, a fost “Dor de Eva”, o colecţie de portrete feminine. A fost rezultatul unui proces de autocunoaştere, un răspuns la întrebarea cine sunt eu-femeia.
O a doua colecţie, “Cuşca”, vorbea despre femeia fragilă, pentru care propriile gânduri, suferinţe, neîmpliniri deveneau o cuşcă.
A urmat “Semn de apă”, o colecţie de peisaj de atmosferă (şi nu numai), o sinteză a fotografiilor realizate la Sulina, în Delta Dunării (o a doua casă pentru mine), Marea Nordului. O colecţie în care am subliniat stranietatea şi dualitatea apei, nu doar a apei ca element fizic ci şi ca element guvernator al stării interioare umane.
A urmat “Absint”, cu o puternică notă “noir”, o radiografie teribil de intimă a iubirii-demon, a iubirii-beţie, a iubirii-absenţă.
Anul 2013 a debutat cu două mini-colecţii, “Himere” şi “Insula – o caligrafie intimă”. “Himerele” mi-au adus o mare surpriză, inspirând poeţi, producând cel mai emoţionant feed-back din toţi aceşti ani de când împărtăşesc fotografiile mele cu publicul.
O şansă de a desfăşura proiecte artistice care depăşesc sfera fotografiei este apartenenţa la grupul Athanor. Athanor reuneşte sculptori, pictori, fotografi, tineri şi frumoşi artişti din Galaţi, pe lângă care simt cum fotografia mea capătă noi aripi, oameni de la care învăţ în permanenţă. Proiecte precum “Cuşca”, Tabăra de sculptură în metal au avut menirea să îmi pună într-o altă perspectivă modul de a vedea, de a simţi.
Opţiuni pentru aparat
Cel mai bun aparat este aparatul pe care ştii să-l foloseşti. Dacă eşti fotograf profesionist atunci ştii ce dotări îţi sunt necesare pentru genul de fotografie pe care îl practici. Discuţiile gen Nikon vs Canon mi se par jenante. Trebuie să conştientizăm că tehnica fotografică este un simplu instrument, care ne susţine şi ne ajută în imprimarea unor stări, creionarea unor concepte, sublinierea unor idei în fotografiile noastre. Dar hai să avem întâi starea, să sintetizăm conceptul, să vehiculăm ideea în sufletul şi în mintea noastră înainte de a pune mâna pe aparat.
Ajută promovarea printr-un blog un fotograf sau este doar o simplă carte de vizită
Da, este o carte de vizită. Este locul fiecăruia de joacă, pe care ni-l amenajăm după bunul plac. Dincolo de fotografii, există text, poţi începe să cunoşti un om citindu-i blogul. Personal, prin intermediul fotografiilor expuse pe blog, am avut surpriza să cunosc oameni minunaţi, care m-au contactat telefonic sau pe e-mail. Parte au rămas şi mi-au devenit buni prieteni şi confidenţi.
Câteva gânduri pe care ai vrea să le împărtăşeşti cu cei care îşi aleg ca pasiune fotografia
Fotografiaţi egoist. Fotografiaţi cu personalitatea voastră, în acord cu ceea ce sunteţi voi. Nu urmăriţi să fotografiaţi ca X sau Y, dezvoltaţi un stil personal. Nu urmăriţi notorietate sau cât mai multă like-uri pe Facebook. Faceţi în aşa fel încât fotografia să vă facă viaţa mai frumoasă, să vă apropie oameni de calitate. Definiţi mai întâi un cadru cu sufletul şi raţiunea, apoi declanşaţi. Să puteţi reda propria realitate subiectivă în fotografiile voastre, să fie lumea aşa cum o vedeţi voi, nu cum s-a convenit în mod arbitrar că ar trebui să fie. În fond, realitatea este teribil de subiectivă.
Pe Simona o puteţi vizita oricând pe blogul ei, unde veţi găsi şi fotografii cu fetiţa ei, Maria.