O bârnă argintie
Îmi atârnă peste umeri
Casc…
De plictis
De nesomn, de…cafea
Ascult ceva nedesluşit-n
Mine
Azi-noapte am visat
Cativa sori şi trei luni…
Cerul crăpându-se’n paisprezece
Asteroid bezmetic căzând pe suflet,
Pe iubire, pe mine .
Un inel pierdut-n piatră
Rotund, rotund…
Perfect auriu…
Inutil ca o umbră…
Un apocalips inevitabil.
Îl arunc în sus
Spre cerul de apă
Înghiţit de lună.
Fără teamă în orbite,
Te-aştept ,orbule!