rosu si negru

Ce vrei de la viaţă? Te întinzi şi-l iei? Te răzgândeşti vreodată? O înfrunţi cu neruşinare pe Moira?
Cât trebuie să rupi cu dinţii, să zgârii şi să sfâşii de parcă ai fi o fiară la vânătoare doar să obţii?

Tu refuzi orice te-ar putea distrage. Vreau să-ţi ştiu armele care te fac să te ridici de fiecare dată, din nou şi din nou. Subconştientul îţi păcăleşte vreodată conştientul?

Confirmări! După asta alergăm zilnic. Avizi să ni se spună că ce facem este bine, că cine suntem respectă regulile vieţuirii admise de noi, dar mai ales, confirmarea că avem dreptate.
Dar tu nu. Tu ai tăria să te răzvrăteşti şi să nu-ţi pese. Să iei hotărâri ce transcend conştientul.

Cum se învaţă asta? Care este starea în care trebuie să intri pentru a te conforma temporar omenirii? Te smulgi din tine şi te reculegi de fiecare dată când trebui să te adaptezi?

Puternic. Stabil. Negru. Obsesii şi ambiţii.
Eu în schimb am nevoie de imagine şi sunet, de fericirea şi durerea cuiva, a mea, a ta, a tuturor pentru a înainta, iar şi iar.
Puternică. Maleabilă. Roşie. Ambiţii şi perfecţiuni. Şi mai presus de tot, pasiune.

Am văzut o singură asemănare preţ de o secundă: în ochi. Şi nici măcar nu sunt sigură de asta, pentru că era prea întuneric. Dar vreau să ştiu dacă am văzut cu mintea sau cu dorinţa.
Şi oricare ar fi răspunsul, vreau confirmarea.
Eu conştient nu îndrăznesc să pornesc răscoale. Încă. Resurse există.