Luni e o zi in care nu se intampla nimic interesant…eventual tot felul de ghinioane si multa munca, prea multa munca de la prima ora a diminetii…erori de pilotaj printre task-uri, blocaje de memorie ale calculatorului si alte tale…
Indiferent de vremea de afara mergem spre sfarsitul zilei cu pasi repezi, dar nu uitam ca tocmai a trecut inca o saptamana din viata noastra si ne intrebam ce-am realizat…
Am fost fericita, atunci de ce sunt trista?
Ce nu e in ordine? Iar incep procesele de constiinta pe care le ai in fiecare dimineata la cafea pentru ca nu ai facut indeajuns in viata in general si in ziua anterioara in particular…
Ce vicii ai mai acumulat, in ce situatii ciudate ai mai intrat, dar ce e mai grav…spre ce te indrepti atat de repede ca alearga dupa tine Soarele sa tina pasul cu tine, pentru ca vede ca inaintezi mereu intr-o ceata deasa
Confuzie…de identitate, de teluri, de vise, de imagine, de realizari…
Toti ceilalti trag de tine pentru ca mereu isi vor dori ceva sa le dai si sa le faci…
Cand a fost ultima oara cand te-a intrebat cineva ce-ti doresti? Nu doar atat, dar sa si fie de acord cu ceea ce vrei si sa te ajute sa-ti indeplinesti doleanta???
Am impresia ca majoritatea incep propozitiile cu : Vreau sa, nu exista altcineva mai important decat ei. Egocentrismul: IO mai, numai IO exist si restul sunteti cu totii sclavii mei. Evident va puteti spune parerea , ca nimeni nu e obligat sa faca nimic pana la urma…dar ce facem cu ce indecisi, care merg inainte doar ca sa aiba un drum inspre care sa se indrepte pana isi gasesc calea…
Io vreau sa fac!