Avem cu toţii o nevoie exacerbată de atenţie, de unde vin şi pretenţiile nejustificate.
Există ceva justificat pe care îl poţi cere cuiva sau totul depinde de ce îţi doreşti tu de la ceilalţi?
În funcţie de relaţie cu cel de lângă tine te aştepţi să facă anumite lucruri, indiferent dacă asta se întâmplă când abia îl cunoşti sau mult mai încolo.
Aşteptări avem în funcţie de cum ne vedem noi în ochii celorlalţi şi nu în funcţie de cum suntem sau suntem văzuţi în realitate.
Virtualul este irealitatea în care ai renunţat la ideal, iar internetul deşi te conectează la diverse realităţi ale fiecăruia, nu îţi acordă un spaţiu propriu zis în care să te desfăşori adecvat interacţionării.
Ţie îţi este bine, acasă, te simţi în largul tău şi presupui din start că celălalt trebuie să te înţeleagă, să te priceapă şi să nu interpreteze ce spui.
Cum au ajuns însă oamenii să-ţi fie prea familiari, să creadă că le datorezi explicaţii, că trebuie să vorbeşti cu ei pentru că altfel nu se poate? Singurătate, incapacitatea lor de a asimila un alt gen de dialog, neînţelegerea situaţiei şi fantasticul imaginaţiei sunt câteva dintre cauze, nu neapărat şi explicaţii.
Vreau să faci pentru că eu consider că merit! Aşa şi? Dacă tu nu crezi la fel, mă supăr?
Da! Evident, pentru că nu reuşesc să-l cunosc pe interlocutorul meu.
Există câteodată, cam rar de fapt, anumite străfulgerări între oameni și se înțeleg extraordinar din prima și rămân prieteni ani de zile. De ce? Pentru că ştiu să relaţioneze în orice mediu şi nu așteaptă unul de la altul decât o normalitate acceptată de amândoi.
Pretinde doar ceea ce poţi da şi celălalt vrea să ofere 🙂
http://youtu.be/iJGsBdpUoSw
