Cred că problemele sunt ca nişte papagali multicolori: veseli de nu mai pot, care zboară de la unul altul, sau în cazul ghinioniştilor, stau în casa lor la nesfârşit.
Se copiază una pe alta: când vine o problemă, aşteaptă-te la încă una. Se termină vreodată?
Sunt de fapt curbe de-a lungul vieţii care se tot repetă: probleme, pauză, probleme pauză şi tot aşa. Cum ieşim din cercul ăsta?
Nu ieşim. Asta e viaţa, aşa se numeşte.
Există însă soluţii pentru acele perioade mai dificile: încrederea în sine şi tot ceea ce ea aduce.
Trebuie să ai încredere că vei reuşi să treci prin orice îţi va aduce viaţa în cale şi indiferent de situaţie vei ieşi din ea, pentru că ai această putere şi poţi s-o faci.
Un fel de mers pe bicicletă cu ochii închişi: odată ce păţeşti ceva, înveţi să te descurci toată viaţa, chiar dacă datele problemei se schimbă.
Realizezi că de fapt nimic nu se termină vreodată atâta timp cât tu eşti în viaţă. Şi ulterior se continuă cu altă persoană în peisaj.
De ce să-ţi faci griji atunci şi să te simţi închistat de croncănitul papagalilor? Nu pleacă nimeni nicăieri, nici tu, nici problemele, oricât de frumos ar fi penajul lor şi te-ar încânta să le faci cadou altora.
Încearcă să stai de vorbă cu ele şi o să te asculte. Te vor imita atât de bine încât vor ajunge să fie tolerabile şi viaţa nu ţi se va mai părea atât de nesuferită.
Problemele dresate sunt de fapt prevenite 😉