Nu am obosit şi nici nu sunt supărată, pur şi simplu m-am plictisit de aceeaşi zi cu variantele ei, care se repetă şi se repetă la nesfârşit, de parcă trăieşti într-un deja vu continuu. Nu se schimbă mare lucru.
Mă gândesc, ca de altfel cum fac mulţi alţii, că aş dori anumite momente să revină în viaţa mea, să mă pot bucura din nou de ele, la altă intensitate şi ele să aducă altele şi mai frumoase.
Am zis că nu pot trăi în trecut şi deşi mă gândesc foarte mult la viitor, până la urmă doar în prezent putem să rămânem.
Vreau înapoi tot ce am avut bun, să nu mi-l fure amintirile care duc cu ele totul în negură.
Să mă bucur de tot ce va veni, să pot spera că îmi va fi şi mai bine.
Nu am obosit să caut, nici să lupt sau să-mi doresc lucruri şi să le fac, nu cer nici o garanţie, pur şi simplu vreau câteva lucruri bune care ştiu sigur că mi s-au întâmplat să le simt atât de bine încât să îmi dea senzaţia că vor veni altele şi mai bune şi mai frumoase şi mai grozave.
Soarele răsare în fiecare zi, chiar dacă de multe ori nu-l vedem de nori. Poate dacă l-aş vedea zilnic mi-ar fi mai uşor să mă gândesc la vară şi să mă încălzesc suficient încât să mă simt în largul meu în aproape orice situaţie prin care trebuie să trec.
Aş accepta şi un soare cu dinţi.