O persoană complicată, mereu în priză, care te surprinde prin lucrurile multe în care e implicată, prin gusturile rafinate şi mai ales prin cele pe care dă impresia că le face şi de fapt nu se întâmplă. Cam aşa văd eu o persoană sofisticată.
Nu este superficială dar poate să denote asta, este pentru mulţi din jur cu nasul pe sus şi caută să ascundă anumite lucruri pentru a părea misterioasă, când poate realitatea este extrem de simplă.
Încerci să o fixezi într-un canon, să îi ataşezi o etichetă şi este efectiv imposibil, pentru că omul sofisticat le are mai pe toate, sau cel puţin aşa credem noi despre el.
Deşi mulţi văd în sens negativ sofisticarea în genere, poate fi o îmbrăcăminte uşor de purtat într-un anumit gen de societate. Nu este nevoie să dai nici o explicaţie, poţi să te implici în diverse evenimente mondene, să păstrezi întotdeauna decenţa şi aspectul de persoană bună, dar care învârte multe.
Este apanajul persoanelor publice, a celor care-i imită şi a celor care vor să imite. Cât de bine o face fiecare?
Un om sofisticat nu trebuie şi nu are nevoie să fie înţeles pentru că nici nu-şi doreşte asta, merge doar pe o imagine. Mulţi cred că au priceput totul şi chiar ce se ascunde sub fiecare faptă şi vorbă, dar nu pot garanta că este adevărat niciodată. De ce? Pentru că sofisticatul nu îi va lămuri.
Par persoane intangibile, care sunt angrenate într-o viaţă complicată, tumultuoasă, uneori plină de artificialitate, dar mai presus de orice sunt admirate şi uneori chiar adulate. Devin modele pentru tinerii influenţabili, setează trenduri şi au o putere extraordinară, pe care o folosesc cel mai mult în interes propriu.
Preţioasă pentru unii, redundantă pentru alţii, sofisticata reuşeşte întotdeauna!