Un prieten mi-a spus “Cunosc pe cineva care pictează borcane şi cred că ar trebui să vă întâlniţi.” L-am întrebat mirată- “Ce ai zis că face?” Nu mi-a venit să cred. Și am vazut-o pe Sori, o nebună frumoasă, de două ori cât mine de înaltă, cu părul cârlionţ roşcat şi de o sinceritate dezarmantă. S-a înarmat cu mult curaj şi a creat Jaristique!
De ce Jaristique şi de ce borcane?
De la Jars- borcane în engleză şi Artistique
Pentru că toată lumea pictează, desenează, foloseşte tehnica şerveţelului în comunitatea Handmade şi am vrut să fiu altfel, inedită şi să arăt oamenilor că se poate şi altfel. Borcanele sunt cu totul altceva şi mi se par mult mai folositoare: candele în grădini, îţi faci lămpi, nu mai dai banii pe ele. Mi se par extraordinare chestiile astea.
Cum ai început?
La un moment dat în viaţa mea a fost o persoană care, sub o formă sau alta, m-a îndemnat extraordinar de mult să pornesc pe cont propriu. Şi aşa m-am îndreptat spre a îmbina pasiunea cu lucrurile practice.
Pasionată fiind de Handmade, m-am uitat la un tutorial Do it Yourself pe Youtube, unde nişte fete vopseau pur şi simplu borcane. M-am interesat cu ce fel de culori, am făcut teste şi am început cu un borcan şi culori acrilice. Există o tehnică, poţi să faci ce combinaţii de culori vrei tu. Te joci după cum îţi dictează imaginaţia.
La început am făcut prietenilor cadouri, mi-au zis că sunt frumoase, oamenii au fost încântați, am făcut pagină de Facebook şi am început să primesc comenzi. Am mers şi la un târg în Centrul Vechi, de Mărțișor, etc.
Fac ceea ce fac pentru că îmi place să adaptez lucrurile, să improvizez şi să iasă ceva frumos, artistic şi folositor în acelaşi timp.
Proiecte
Primii mei clienţi serioşi cu o comandă mare au fost nişte prieteni care au un restaurant în Arad (Loja Bistro) – borcănașe-suporturi pentru lumânări de pus pe mese, pe urmă s-au gândit că mai au ei un dulap în restaurant care trebuie decorat. Şi mi-au dat libertate de creaţie, le-am trimis prin curier, un singur borcan s-a spart şi am zis că s-a spart ghinionul 🙂
La Suceava este un pub (City Pub) care mi-a cerut un borcan pentru tips-uri, pe urmă alte comenzi tot pentru ei.
De Mărţişor am făcut jărtişoare, borcănaşe pictate cu modele tradiţionale româneşti: roşu cu negru şi alb, care au mers foarte bine.
Am făcut magneţi de frigider -cărţi de vizită, pentru că vreau să dau o tentă practică lucrurilor. O carte de vizită obişnuită o uiţi în buzunar sau o arunci.
Acum o să folosesc o vopsea de tablă de scris şi vreau să fac nişte suporţi
Vreau să fac câteva instalaţii de lumină care pot fi realizate cu o bormaşină, sistemul electric, pentru restaurantul Le chef Calcan, Bucureşti şi Amfora – Vama Veche şi sper eu să ajung şi la terasele din Bucureşti cu modelul de palet cu borcane atârnate, tot cu electricitate.
O altă chestie pe care vreau s-o fac este să pictez pe oglinzi, să le ornez marginile, cu vopsea.
M-am gândit să merg la Ikea şi să le propun să facă workshopuri cu produsele pe care nu le vând, ciobite, strâmbe, etc., mai ales că au acces la o comunitate foarte mare de oameni.
Am ţinut workshopuri, copiii erau foarte fericiţi că au făcut singuri ceva cu mânuţele lor pentru părinţii lor. Ei momentan nu mai au materia cunoscută pe vremuri – Lucru Manual, doar dacă au o învăţătoare deosebită, care-i îndeamnă să creeze.
Cum se primesc în general comenzile
Facebook, blog sau mă cunosc pe mine de ani de zile şi îmi spun: “Uite mă duc la o aniversare şi am nevoie de un cadou deosebit”, un suport de lumânare, un borcan inedit pentru periuţa şi pasta de dinţi, o vază nouă, borcanele merg foarte bine şi cu plante în pământ. În general din vorbă în vorbă, recomandări.
Cine este Sori Țigaeru?
Sunt o tipă boemă însă foarte practică şi îmi place să pun în mişcare lucruri. Sunt senină şi încerc să-mi menţin această seninătate în toată societatea asta românească care nu mi se pare una extraordinară, ci una foarte specială 🙂
Cum a fost să treci de la munca într-o companie la ceva pe cont propriu?
Când eşti pasionat nu îţi dai seama ce se întâmplă, pentru că pasiunea te conduce pe nişte drumuri pe care nu ţi-ai imaginat sau poate doar ai visat sau ţi-ai dorit tu undeva, cândva şi vezi pe altul care a reuşit, te întrebi “Dar eu de ce nu pot?” Pasiunea m-a condus şi m-a orbit dar într-un sens bun şi am reuşit să mă întreţin din munca asta. Trebuie să crezi în ceea ce faci, altfel nu vei fi mulţumit cu tine însuţi. A fost riscant!
Un proiect mai îndrăgit
Coroniţele mi-au plăcut foarte mult. Veneam într-o zi acasă şi urcam pe scări iar în stânga mea am văzut un mare gard cu liane şi am jefuit gardul, le-am legat pe sfoară, ornat cu fundiţe şi nasturi şi am făcut mai multe modele.
Îmi place să încorporez sticlele şi borcanele în diverse creaţii, cum am făcut borcanul cu ramă, mi s-a părut inedit. Dar cred că voi fi foarte fericită când voi termina instalaţiile de lumină.
Este de viitor ca oamenii să achiziţioneze produse personalizate după felul lor de a fi, realizate de către artişti?
Dacă vor să fie fericiţi, da! Cred că omul este fericit în momentul în care are ce vrea şi oricum îţi ia mai mult timp să cauţi într-un magazin ceea ce vrei. Poate ai ghinionul să nu găseşti, aşa că mai bine îi spui unui artist ce vrei şi el să-ţi spună, uite, eu pot să fac lucrul acesta. O să ai lucrul tău făcut manual, făcut cu drag în care s-a investit timp şi inimă. Şi dacă chiar îţi pasă şi vrei să ai ceva în casă care să fie autentic, unic, să te reprezinte…
Comunitatea de Handmade din România
Mai este o singură persoană care lucrează cu sticlă, la Cluj şi ţin legătura cu membrii comunităţii, emailuri, de unde ai luat materialul ăla, unde găsesc vopsea să se usuce într-un anume fel, etc.
Poţi să personalizezi orice obiect pe care-l ai în casă?
Într-un viitor apropiat vreau să recondiţionez mobilă. În State au o altfel de societate, investesc mult în businessul ăsta, show-uri TV, au o adevărată cultură pentru recondiţionare: dulapuri, mobilă de grădină. Am să încep prin recondiţionarea cuierului unei prietene.
Practic depăşeşte sfera de Borcane – Jars
Aş vrea să implic chestia asta în mobilă şi cred că o pot face foarte uşor, borcane ca lampă pe mobilă, sistemul cu paletul, se poate picta foarte frumos şi nu este ceva foarte complicat.
Cum este să lucrezi cu sticla ca material?
Mie îmi place, dar nu este un material comod. Până să-mi dau seama ce fel de vopsea merge pe sticlă, am cheltuit ceva bani, dar mi-am scos investiţia ulterior. Am cumpăra spray-uri cu vopsea acrilică, mate şi lucioase, care funcţionează foarte bine. Fiind vopsea acrilică se răzuieşte uşor, nu pierzi suportul. Ştergi şi o iei de la capăt.
Îmi place foarte mult când lucrez şi fără vopsea, ca exemplu borcanul cu boabe de cafea.
Am tot felul de hârtie, panglici, dantelă, şervetele, depinde foarte mult cât de inventiv eşti şi cât de mult îţi place să aplici anumite chestii.
Te-ai gândit la un moment dat să deschizi un magazin?
Este, cred, visul oricărui artist, este acel moment când treci de la joacă la ceva foarte serios. Din păcate în România nu funcţionează aşa cum ar trebui. Ai nevoie de o finanţare, cel puţin 20.000 de Euro, să deschizi un magazin în buricul târgului pentru că altfel cum află lumea de tine, nu toţi stau pe internet, nu toţi au pagină de Facebook, de aia mi-am făcut şi blog.
Și nu ştiu dacă ar funcţiona la fel de bine ca metoda din vorbă în vorbă, dar da, merg pe stradă, caut spaţii, mă uit, iau numere de telefon, sun, întreb.
Ai vinde produsele în afară, pe site-uri în principal?
Da, mi-am făcut cont pe Etsy dar trebuie să plăteşti să le poţi vinde şi momentan nu vreau să fac mişcare asta, mai aştept, dar da şi sunt ferm convinsă că dacă mă strădui şi acord mai mult timp acestui segment s-ar putea să am marea surpriză plăcută să-mi şi funcţioneze. Am mai întâlnit cazuri.
O altă pasiune?
Fotografia – să pozez pentru fotografi şi să şi fotografiez. Am investit în asta, mi-am luat aparat – Canon 50D, obiective, de ani buni de zile, am lucrat în studio.
Când am fost la New York singură, mi-am luat aparatul şi un obiectiv din Times Square, am dat o groază de bani pe el, iar după 2 luni s-a stricat.
Îmi place să inventez concepte pentru fotografii, să regizez şi să încerc să ofer omului care va fi în fotografie starea necesară. Am făcut asta şi am testat de 1760 de catralioane de ori pe mine. Mi-am indus stări, am trecut de la râs la plâns.
Fotografia m-a ajutat să mă cunosc, să aflu cine sunt şi ce vreau, mi-a antrenat atenţia la detaliu, mi-a arătat cum să merg pe nişte drumuri necunoscute şi să am curajul s-o fac.
Artistul nu are de-a face cu lumea reală şi una este să fii artist şi una este să fii om. A fi artist poate deveni foarte uşor un job, dar nu poate fi o stare continuă pentru că trebuie să mai ieşi din asta din când în când, să trăieşti! Visează dar plăteşte şi facturile.
Îţi faci singură fotografiile la produse?
Am lucrat iniţial cu o prietenă, Lulutu Geller, Photographer, am improvizat un mic studio portabil la mine acasă, după care am continuat singură şi tot ce ţine de imagine realizez singură: bannere, lucrez în Photoshop, etc.
Am studiat şi pot să realizez concepte pentru anumite produse. Îmi place, am multe idei şi urmează acum să fac conceptul pentru borcanul de dulceaţă făcut Handmade, care poate fi folositor şi este extrem de ieftin. Voi avea o colaborare cu cineva care doreşte să facă o linie de dulceţuri şi siropuri, în Sighişoara, ceva local, accesibil şi plăcut, atât la gust cât şi vizual. Şi am făcut de la nume până la bannere şi tot ce înseamnă concept pentru un produs.
Cred că toată viaţa asta am făcut şi mi-am personalizat chestii unice şi foarte târziu mi-am dat seama că eu chiar fac lucruri.
Ce te inspiră cel mai mult?
Satisfacţia oamenilor din jurul meu, momentul în care văd că ceea ce le-am spus sau le-am arătat că am făcut este folositor şi le place. Având pasiune în suflet pentru ceea ce fac, merg mai departe şi inspiraţia o găsesc peste tot. Cred într-o chestie: banii sunt peste tot, trebuie doar să-ţi dai seama cum să-i accesezi.
Mi-a fost foarte uşor să le spun oamenilor ce fac şi nu pentru că voiam să le vând lor ci am avut pasiune în suflet: Eu sunt Sori şi reciclez artistic borcane.
În general tot ce prind şi văd că aruncă oamenii, eu le iau acasă. Am şi rame de la 1840.
De ce în România nu se apelează mai mult la reciclare?
Oamenii sunt obosiţi şi nu se gândesc în acest sens, există mai multă nepăsare decât dorinţa de a face ceva. Poate şi pentru că nu au idei, nu simt. Oamenii au uitat să simtă şi apoi pentru că nu au informaţie. În loc să caute pe internet cum să facă lucruri, caută cum să facă bani.
În afară, de vreo 30 de ani încoace acest proces este la alt nivel. Le este foarte uşor să lege două lemne şi să facă o terasă într-o grădină, să ia 6 borcane şi să facă o lampă extraordinară, numai pentru că s-au jucat. In State există fabrici care fac borcane special pentru acest gen de activitate şi le găseşti în orice magazin.
De unde îţi achiziţionezi materiale?
Ceea ce fac eu este reciclare creativă şi… “Bună, ce faci, ai nişte borcane goale pe acasă?” 🙂
Am o prietenă Simona, care primeşte mâncare de acasă şi într-o zi, mi-a adus 3 sacoşe mari cu borcane şi mi-a zis: Eu cred în tine, uite borcanele! A fost extraordinar momentul.
Ce spun cunoscuţii, prietenii, familia despre Jarisitique?
“Mă, eşti nebună, ţie chiar îţi merge?” 🙂
Încerc să-mi iau tot ce înseamnă pozitiv din ce spune lumea din jurul meu. Sunt circumspecți, dar când le arăt că într-adevăr arată bine, oamenii se luminează.
Pe Sori o puteți găsi pe Facebook, pe Pagina Jaristique sau pe blog .
Fotografiile-copyright Jaristique și Lulutu Geller, Photographer
