Timpul trece dacă îl laşi şi dacă alegi să faci ceva cu el nu o să schimbi istoria lumii dar o să schimbi istoria ta, personală şi asta ajută pe toată lumea pe termen lung.
Ne este îngrozitor de frică că nu există timp suficient pentru nimic. Eu însă cred că avem enorm de mult timp dar îl folosim cât mai prost cu putinţă, în primul rând din obişnuinţă şi în al doilea rând din senzaţia că vom trăi veşnic. Iar dacă la astea două mai adăugăm şi nesiguranţa, invectivele celorlalţi şi altele, suntem mâncaţi!
Oricum, ceea ce vede unul nu înţelege altul şi prin urmare poate este aproape inutil să ţii cont de experienţa şi sfaturile cuiva atâta timp cât nu-l crezi şi mai ales, cât timp nu eşti pregătit ca într-o bună zi să şi aplici ce ai învăţat. Mai bine experimentezi tu şi îţi iei notiţele de rigoare, că nu trăieşti degeaba!
Frustrarea adusă de scurgerea secundei în care tu nu ai reuşit nu poate fi nimicită decât prin a face ceva şi a reuşi. Altfel o să ai impresia că doar ceilalţi merg înainte, iar tu trăieşti în reluare, într-o viaţă de împrumut în care nimic nu merge în ritmul normal evolutiv.
Să mă plâng, să mă scuz… nu sunt decât simple motive de amânare, nimic mai mult! Şi de fapt, cât poţi să te mai amâni? Vrei să faci ceva, faci, nu vrei să faci, nu faci.
Lucrurile nu sunt atât de simple, că viaţa te ia şi te dă te toţi pereţii, te îngroapă şi te dezgroapă. Dar tu, tu unde eşti când se întâmplă toate astea? Accepți complicaţiile senin că mâine va fi mai bine, pentru că nimic nu ţine pentru totdeauna. Corect, nici măcar binele nu ţine o viaţă întreagă! Aşa că ai face bine să te mişti înainte să te împietrească Cronos şi aliaţii lui de nădejde, ceilalţi oameni.
