În cadrul Festivalului Internaţional de Film Bucureşti, ediţia a IX-a, care are loc săptămâna aceasta cu proiecţii la cinematografele Studio, NCRR şi Sala Elvira Popescu, am urmărit cu plăcere filmul Superstar, o producţie Franţa 2012, în regia lui Xavier Giannoli.
Un scenariu care la prima impresie aduce aminte de povestea personajului Leopoldo interpretat de Roberto Benigni, un om care peste noapte se trezeşte faimos şi nu ştie din ce cauză, suprinde minut cu minut spectatorul.
În Superstar personajul Martin Kazinski interpretat magistral de către actorul Kad Merad, este un om absolut banal care lucrează într-o întreprindere de reciclare produse electronice. Acesta, neştiind din ce cauză, într-o bună dimineaţa, este recunoscut pe stradă, la metrou, în reviste, pe site-uri ca o persoană faimoasă.
Naraţiunea aparent simplă este dusă cu măiestrie de către scenarist spre a expune treptat tragedia unui om simplu care nu vrea să fie faimos, slogan pe care încearcă să-l preia o televiziune pentru a-şi creşte audienţa.
Contactat de către o reporteriţă, interpretată de Cecile de France, Martin Kazinski încearcă să afle misterul din spatele acestei nebunii.
Un om care a ţintit mereu mai jos decât visele în speranţa de a fi fericit şi iubit. Se declanşează la nivel social o isterie mânată în primul rând de instinctul de turmă.
O dramă cu ecouri kafkanieni, presărată cu umor de situaţie. Transformarea unui cetăţean obişnuit într-un erou naţional fără a face nimic eroic are repercusiunile de rigoare, pentru că oamenii se plictisesc repede.
Dacă la început este iubit, admirat, ulterior este urât, detestat şi evident uitat. Personajul inițiază o terapie a urletului interior exprimat extrem de vocal în direct în cadrul unei emisiuni, o reacţie de mult aşteptată de către toţi.
A fi un ratat chiar este ceva elegant?
Personajul nu-şi găseşte liniştea şi nici răspunsul la întrebarea eternă: de ce? De ce mie, de ce acum, cine sunt eu, sunt ceilalţi nebuni sau poate e vina mea?
Concluzia extrem de frumos expusă în final: a fi iubit înseamnă util, semnalizează importanţa sentimentelor de bine între oameni, poate singura salvare pentru noi toţi prinşi în iureşul supravieţuirii alături de ceilalţi ca noi.
Urmăriţi producţiile acestui regizor care îşi scrie cu măiestrie scenariile, deţinător de câteva premii importante, ca un Palme D’Or şi un Cesar în 1998/99 cu Interview (scurt metraj).
Festivalul continuă cu proiecţii în fiecare seară de la 19.00 şi respectiv de la 21.00 şi un program mai extins pe durata week-end-ului.
O săptămână cinefilă!
