Oamenii sunt niste aparaturi foarte sofisticate carora nu le functioneaza niste butoane…sa vada imaginea per ansamblu cand e nevoie, sa ia decizia corecta
Au privirea incetosata de multe ori…ochii ca niste geamuri aburinde.
De ce avem dificultati sa vedem de multe ori ce este chiar in fata noastra , evident, si ne aruncam privirea mult mai departe.
Trecem cu vederea multe lucruri si nu avem nici un buton de a merge inapoi, a reveni, a da stergere.
Sunt sigura ca de fapt creierul nostru are multe functii pe care nu le cunoastem , poate pentru faptul ca folosim prea putin din el.
Parerea mea este ca suntem prea egoisti, mandri si indiferenti, sa observam toate lucrurile importante si de multe ori ne concentram doar pe ce ne intereseaza , pe modul cum privim noi toata situatia si ne vine foarte greu sa ne punem in locul cuiva.
De ce este nevoie sa fim ingaduitori cu ceilalti si sa regandim o situatia inainte de a lua decizii importante? Poate si pentru ca daca noi nu suntem, nu o sa fie nimeni nici cu noi cand o sa fie cazul si pentru ca nimeni nu se naste invatat.
Individualitatea noastra nu are cu nimic de suferit daca traim luand in considerare ce se intampla in jurul nostru si fiind atenti la evenimentele mai sus de cercul nostru social.
Daca toate mintile de-a lungul istoriei noastre ar fi gandit la nivel de microcosmos am fi fost de mult pierduti.
Sa ne deschidem mintea si sa nu mai aruncam cu diverse invective in altii…doar pentru ca ne gandim ca le merita cu varf si indesat..
Constructia nu incepe intotdeauna de la tabula rasa, cel putin la nivel uman.