Ce ascunzi sub cornee şi sub lacrimi brută de om, care deşi refuză să admită politeţuri eşti mai sensibil decât securea-limbă a oamenilor neobişnuiţi cu bunătatea.
Te-aş cita dar eşti prea filozof pentru o minte comună şi pentru că subtilitatea ai transformat-o în puritatea gândului sunt sigură că ai fi criticat ca la carte! Te distrează, nu-i aşa? Da, pentru că înţelegi mai mult decât majoritatea.
Desluşeşti din introspecţii ceea ce nu pot rezolva terapeuţii de suflete şi neuroni, dar te zgârceşti să rămâi tăietorul de lemne, ancorat la seva pământului care-ţi dă putere să trăieşti. Plăteşti pentru fiecare tăietură pe care o faci în lemnul ăla pentru că libertatea se câştigă, nu ţi se dă.
Ar trebui să găseşti o Demetra vitează să îţi poate face faţă măcar la nivel de dialog şi întrepătrundere de vise line.
Departe de asceza comercială şi poate mai aproape de om, aşa cum este el, te arunci cu curaj să-ţi termini treaba înainte de lăsarea întunericului. Vrei să mergi acasă şi să aprinzi focul.
Simt diverse abateri temporare de neevitat de la drumul tău prin pădure în timp ce vorbeşti copacilor.
M-aş transforma într-o frunză călătoare purtată de vânt până în faţa casei tale să te privesc pe fereastră şi să înţeleg mulţumirea pe care ţi-o aduce sunetul vreascului prefăcut în lumină.
Dar afară nu veghează decât fiarele şi eu nu am cu ce la hrăni să le potolesc foamea.
Poate aflu unde ţi-ai lăsat haina şi o s-o pot împrumuta pentru a mă face nevăzută în faţa patrupedelor şi mai presus de orice să adulmec voinţa care te îndeamnă să lupţi întreaga viaţă doar pentru a sparge cercurile de viaţă ale lemnului.
http://youtu.be/QeraWfl-VRY
