Vecinul

Vecinul

Vă cert iertare tuturor oamenilor din satele româneşti, care au muncit toată viaţa şi şi-au rupt mâinile să ne ţină pe noi, nepoţii şi copiii şi care de fiecare dată când îi vizităm plâng de bucurie să ne vadă.
V-aş ruga frumos să nu vă supăraţi când anumiţi oameni de la oraş sunt insultaţi şi folosesc numele vostru în derâdere. Nu ştiu ce vorbesc!
Aşa încât mă adresez şi “ţăranilor” de la oraş.
Aveţi o pleiadă foarte mare de onomatopee, înjurături şi cuvinte “frumoase” pe care le puteţi folosi să-i jigniţi pe alţii. Încercaţi-le pe toate, că aveţi de unde alege. Puteţi chiar să le inventaţi. Sunt sigură că veţi reuşi!
Lăsaţi ţăranul român în treaba lui, să se simtă bine acolo unde este, cu familia lui, lângă grădina lui şi animalele dragi.
Lăsaţi-l să trăiască cât mai poate, pentru că oricum este pe cale de dispariţie în multe zone din ţară.
L-am industrializat cât am putut, l-am democratizat, i-am băgat pe gât tot ce am putut, doar ca să-l aducem în epoca orăşenilor.
Are dreptul să trăiască aşa cum îşi doreşte, fără să fie menţionat zilnic de nişte oameni binevoitori, care au o lipsă acută de inventivitate injurioasă.
Ţăranii mei iubiţi stau la sat, nu pe şosea spărgând seminţe şi bere. Ţăranii beau ţuică şi vin şi se trezesc la 5 dimineaţa la muncă, nu la 12 ca să se întoarcă pe partea cealaltă şi să-şi închidă celularul.
Ţăranii conduc căruţe, nu maşini simandicoase. Se împodobesc cu o cămaşă scrobită, vestă şi brâu, nu cu lanţuri de aur carbonizat de nişte creiere fumate.
Ţăranii ştiu să mănânce, să lucreze şi să iubească.
Restul îl completaţi voi…
http://youtu.be/xyXMxcPGAUA