Aia nu şi aia nu, atunci care este bună?
Primim îndrumări de toate tipurile, ce să alegem, cum să facem, încotro s-o luăm şi mai mult ni se spune ce să nu întreprindem decât ce sa întreprindem, pentru că tendinţa noastră naturală este contra curentului.
Vrem să experimentăm, să încercăm de toate, să ne testăm limitele, să facem prostii doar pentru că putem şi este distractiv.
Dar până la urmă ne întoarcem la oile noastre şi la conformism. Nu este un lucru rău, este o acceptare a realităţii, a ordinii fireşti, a lucrurilor care ne împlinesc, deşi iniţial le refuzăm cu străşnicie.
Şi dacă tu îmi zici aia nu e bună pentru că tu ai ceva experienţă, asta nu înseamnă că nu e bună şi pentru mine, nu?
Eu stau şi limbez după acel lucru pe care nu-l am şi tu mă creierești la cap că trebuie să mă abţin, să mă redirecţionez.
Când sunt în stare cu adevărat să aleg ce este bine?
Mie îmi place să miros frumos mereu, m-aş îmbăia în parfum dacă cu asta aş atrage priviri de admiraţie faţă de cine sunt şi ce fac.
Contează calea? Contează momentul?
Învăţăm majoritatea lucrurilor esenţiale până la 5 ani, după care ascultăm de alţii.
Aş vrea măcar din când în când să pot fi capabilă şi lăsată să mă întorc la acea minte sugativă de 4 ani, să pot acumula frumuseţe, energie!
Nu mai putem fi copii, şi nici să ne comportăm ca atare, dar cu siguranţă ne putem permite să învăţăm să trăim bine!
