Ne lăudăm în gura mare cât suntem de nebuni şi de diferiţi, cât de mult ar trebui să zâmbim pe zi, să facem bine şi să progresăm. Dar n-am auzit pe nici unul să se laude cât este de normal! Asta-i total neinteresant, nu?
Bine, fii tu cel mai special dintre magnifici, campionul paroxismelor de orice natură, cel iubit şi invidiat de două planete, nu una că e prea puţin şi demonstrează-ne că ai dreptate!
Ah, dar tu n-ai nevoie de aşa ceva, gura ta este aurită şi scuipă bijuterii pe secundă, perle intelectuale de mare valoare… mda
De ce ne străduim noi să fim lupul la oi, câini păzitori sau şi mai rău oieri? Să fii o oaie paşnică şi fericită constituie o problemă?
Cred că privim totul în mod greşit. Repet, cred doar nu le ştiu pe toate. Scoatem la înaintare prea mult spectaculosul şi apreciem în mod nesemnificativ bunătatea şi naturaleţea. Ba mai mult, ne sperie pentru că cei care îndrăznesc să fie aşa, sunt suspectaţi de o înşelătorie extrem de gravă: inadaptabilitate la rasa umană prezentă.
Dacă nu ţi-ai urlat punctul de vedere, fără să demonstrezi nimic de fapt, eşti cel mai antinormal om din lume, un anost nesuferit menit să fie dat la o parte şi evident, subjugat celor mai deştepţi!
Ah dacă s-ar plăti deşteptăciunea asta… nu în bani copii, nu în bani, în nuiele peste căpăţână! Am putea în sfârşit să râdem în orice minut cu gura până la urechi de atâţia vărgaţi care mişună pe străzi.
Dar nu, ne conformăm şi ne străduim cât mai mulţi dintre noi, să fim buricul pământului (a nu se confunda cu centrul, aia e altă mâncare de peşte), că braţe şi picioare sunt destule… avem proşti cât cuprinde, pardon, iobagi. Da, cel mai mare regret al meu în relaţia mea cu ceilalţi este că nici prostia nu se plăteşte, asta aş taxa-o atât de mult, încât ar devenit toţi peste noapte intelectuali!
Oare în toată goana asta după ovaţii, v-aţi gândit că de fapt cei speciali sunt cei mai normali oameni cu putinţă, dar se camuflează pentru a suporta denaturarea realităţii?
