Unele legături trebuie păstrate indiferent de natura relaţiei. Dacă vă limitaţi să cunoaşteţi un om doar pentru că aveţi ceva specific pe care îl doriţi de la el, treceţi-l pe o listă separată.
Nu trebuie să vă uitaţi la cel din faţa voastră ca într-o oglindă care va reflectă, decât în cazuri excepţionale şi evident, superbe. În rest priviţi în ochii lui fără să vă scormoniţi trecutul încercând să-l plasaţi cumva în spaţiul vostru din prezent. Dacă nu se potriveşte nicăieri ce faceţi, îl forţaţi să intre ca pe o haină care nu mai intră în dulap?
Să ne facem timpul atât de eficient încât să interacţionăm doar cu oamenii potriviţi la locul potrivit? Este posibil aşa ceva? Nu ne putem optimiza viaţa fără câteva decizii şi consecinţele de rigoare.
Fiecare om care aduce bagajul lui de experienţă şi de sfaturi nu face decât să ne îmbogăţească dacă sufletul îl acceptă. Cine decide ce este cel mai bine pentru noi?
Ţi-e frică să spui NU categoric pentru că te-ai obişnuit de când eşti mic să nu te ridici de la masă până când nu ai terminat tot din farfurie? Ce faci cu cei care îţi provoacă indigestie sau pur şi simplu te satură de nu mai ai chef de mâncare o perioadă lungă de timp?
Când suficient este suficient?
Mă simt ca un poliţist la interogatoriu şi nu am pe cine să întreb pentru că martorul meu se ascunde pe sub masa nehotărârii. Şi dacă vreodată vine cineva să mă ajute, uită să lase cătuşele la uşă şi să aplice aceeaşi metodă ca mine: analiza. Pe cine să forţezi sau să înşeli?
Dacă mi-aş aranja altfel sinapsele şi mi-aş muta sufletul în altă parte aş pricepe mai bine ce să fac cu oamenii?
Nu pun punct deşi aşa sunt obişnuita, dar asta e altă poveste…
http://youtu.be/O_kFevKifug
