Fac curat printre oamenii de lângă mine, pentru că am impresia că s-au aglomerat, ca într-un autobuz murdar şi mulţi dintre ei ar trebui să aştepte următoarea cursă.
Nu sunt îndreptăţită să-ţi spun cum să-ţi trăieşti viaţa, ce şi de ce ar trebui să faci anumite lucruri, dar ţi le spun oricum, pentru că nu-mi place ce văd.
Iar dacă mai observ mojicii, pesimisme crase pentru că tu nu eşti în stare să reuşeşti, te rog să te speli pe bot de mine, pentru că nu am de gând să mă umplu de râie şi să nu mai scap multă vreme de tot ce arunci pe mine, pentru că tu nu poţi duce.
Eşti mândru, eşti egoist sau pur şi simplu tâmp, te-aş ruga să le porţi pe spinarea ta şi să-ţi alegi din lumea asta o persoană suficient de matură şi rezistentă să te ajute.
Am nevoie de bine şi de prieteni adevăraţi, care indiferent de problemele lor, nu mă sapă din toate părţile.
Pe această cale, toţi care nu aveţi nici o legătură cu mine, indiferent că vă doriţi să aveţi sau nu, vă rog să plecaţi, până nu vă dau eu afară.
Primesc bună dispoziţie şi oameni adevăraţi, fără prefăcătorii, ascunzişuri, secrete şi agende negre sau roşii.
Nu mă interesează că vă îmbrăcaţi în culorile curcubeului ca să păreţi ceva ce nu sunteţi doar ca să mă păcăliţi pentru o bună impresie.
Nu am ochelari, dar ştiu să văd şi aş prefera să mă uit la altceva.
http://youtu.be/q-9kPks0IfE
Why God made me a woman?