Cu toţii vindem ceva şi nu mă refer la chestiuni materiale, ci la gânduri, sentimente, în speranţa că vom primi altele mai frumoase şi mai măreţe în schimbul lor.
Tu spui că vinzi cele mai frumoase iubiri care există pe lumea asta şi intoxici orice om care le cumpără, lăsându-l dependent de marfa ta pe care vrea să şi-o injecteze în vene pentru restul vieţii.
Eşti cel mai prost dealer pe care l-am cunoscut vreodată! Dai o ţigară şi pe urmă închizi prăvălia şi te muţi în altă parte.
Acum susţii că te-ai lăsat de meserie, vrei să-ţi schimbi locul de muncă. Nu mai poţi să priveşti feţele amăgite care îţi cerşesc la poartă iubire şi se predau ca vitele la tăiat, furioase că au căzut în capcană, dar fără ieşire.
Ce vinzi acum? Idei de împărtăşanie? Prietenii bazate pe rezistenţa ta vremelnică faţă de cuget şi simţire, faţă de cine şi cum eşti?
Şi culmea, lumea cumpără în continuare, orice le-ai vinde. Cred că s-ar mulţumi şi cu nişte firimituri de la masa cu care te înfrupţi zilnic. Ce n-ar da pentru o privire drăgăstoasă, pentru un gând bun sau pur şi simplu să te privească: bărbat!
Incertitudinea provocată mă face să cred că doresc să cumpăr tot şi nimic. Mă târguiesc greu şi sunt o zgârcită fără seamăn, iar tu te-ai născut sub semnul lui Uranus, mereu schimbător şi al lui Saturn, cel care reprimă.
Cred că mai degrabă eşti sub Hermes, care vinde şi vinde şi câştigă, dar se pare că naşterea nu ţi-o poţi schimba.
Şi aşa cum într-o zi eşti într-un fel, brusc, în altă zi, vei fi altfel. Iar unele lucruri nu pot fi reprimate.
Nu vinde iubire unei persoane dacă nu o împarţi cu ea pentru un timp nelimitat. Nu vinde nici iluzii, poţiuni necurate care amărăsc zilele şi nopţile. Şi în nici un caz nu vinde idealurile fabricate de minţile oamenilor, nu sunt ale tale!
Uneori cel mai bun leac este să te hrăneşti cu ceea ce vinzi până te saturi, pe îndelete şi atunci ştii ce-i de făcut.
