Toată lumea visează, absolut toţi şi nu mă refer la visele de noapte ci la visurile de zi, de a reuşi în viaţă, de a crede în lucruri puţin probabile, în realizarea imposibilului şi depăşirea realităţii.
Chiar şi oamenii raţionali care sunt extrem de logici şi ţin să demonstreze că este aproape inutil să visezi, se vor bucura nespus când un vis devine realitate.
De ce?
Pentru că ne susţinem unii pe alţii şi nu am putea trăi altfel. Realiştii nu ar putea să viseze altfel şi visătorii nu ar fi ancoraţi de către ceilalţi la viaţa de zi cu zi.
Ce îţi place să fii mai mult? Evident, visător, dar nu poţi trăi din asta, decât în cazuri excepţionale.
Nu există limite ale imaginaţiei şi oricât ne-am strădui să ne dorim lucruri uşor realizabile, să visăm realist, odată ce intrăm pe acest tărâm uităm totul, pentru că este singurul loc unde ne putem face de cap.
Visul care se realizează este mai puţin frumos pentru că a devenit realitate? Posibil, pe moment, dar aduce o împlinire totală.
Este demonstraţia că cele două lumi se împletesc şi convieţuiesc.
Deşi se pare că de fapt copiii sunt cei care aparţin cel mai mult visului, adulţii sunt cei care le realizează cele mai multe visuri.
Pentru că înţelegem necesitatea gândului care trebuie să zboare ca un fluture care nu trăieşte mult, tot aşa ne permitem o uşoară ieşire din cotidian din când în când.
Îndrăzneşte-te să visezi mai des, nu costă nimic!
Why God made me a woman?