Să zbor ca vântul şi ca gândul, spre tărâmuri necunoscute decât ţie şi mie….mai mult mie, să te pot invita…
Singura viteză acceptată pe deplin de toţi dintre noi şi pentru care nu protestăm nici o secundă este viteza gândului…acolo se află coloana ta vertebrală, imaginaţia, ideile, sentimentele, neînţelegerile şi desluşirile…acolo este totul…în viteza aia uimitoare prin care percepem tot ce este în jur, inclusiv pe noi înşine.
Mi-ar plăcea ca din când în când oamenii, roboţii ăştia cărora uneori nu le funcţionează toate butoanele, să se oprească…să facă pauză.
Alerg după un gând care nu este al meu, şi-l prind din zbor…vine de la cineva departe şi nu înţeleg de ce vrea să rămână…pleacă, drum bun…este insistent!
Sunt unele idei care odată sădite prin/din motive ciudate, nu mai ies nicicum, oricât ne-am dori.
Vrem să le alungăm cu toată forţa de care suntem în stare, dar este inutil…
Ca un disc stricat care se tot repetă.
E nevoie de puţin timp însă să ne zboare mintea spre altceva. Incredibil cât de nestatornic şi infidel poate fi gândul…
Are o minte a sa, care nu ţine cont de nimic, conştiinţa înseamnă zero pentru el
Am crede greşit că oamenii raţionali îşi controlează gândurile. Nimeni nu o poate face. Au doar voinţă să îndeplinească anumite idei .
Artiştii, oamenii visători suferă de o beatitudine, se lasă îmbătaţi de miliarde de gânduri, ca de un drog suprem.
Dacă într-o bună zi, această viteza ar încetini şi ar merge în relanti, am lua decizii mai bune pentru că am înregistra toate ideile?
Why God made me a woman?