Vreau o garanţie, pentru orice, să am posibilitatea să încerc, să văd dacă mi se potriveşte, să mă obişnuiesc şi dezobişnuiesc, să mă răzgândesc şi dacă nu-mi place să-l returnez şi să primesc o rambursare.
Şi aş putea începe cu o simplă haină care nu-mi place, până la un apartament simandicos şi să termin cu o relaţie. Da, ar trebui să primim o despăgubire când suntem părăsiţi, pentru că este un divorţ sentimental!
Dacă la obiecte mai poţi primi bani, la oameni nu se dau garanţii şi nici nu primeşti decât experienţă, în cel mai rău caz, depresii. Orice relaţie, indiferent de natura ei este un risc pe care ţi-l asumi fără să vrei, pentru că trebuie să încerci, doar nu o să trăieşti în pustietate pe vecie.
Sărim cu toţii în relaţii, ca la bungee jumping. Din când în când însă ni se mai rupe coarda şi mai dăm şi cu capul de pământ, de ni se mişcă toate gândurile în cap, mai ales cele despre locul nostru în lume. În acele momente aş jura că vrem să ne schimbăm total şi poate unii dintre noi chiar o fac.
Când stai să te gândeşti ca un lucru atât de mărunt, ca ideea pe care ţi-o faci despre o persoană te mişca atât de mult încât ai face orice pentru el şi pe urmă te nenoroceşte pentru restul vieţii… îţi vine să-ţi iei câmpii şi să te laşi de meseria de îndrăgostit.
O să ies cu oamenii care cu nonşalanţă îmi aruncă toate cardurile pe masă de la prima întâlnire, cele goale, fără bani, fără prea multe secrete, doar bunăvoinţă. Stau cu lopata in mână să înţeleg ce nu este nevoie şi cred că mulţi fac asta.
Nu uita că tu te semnezi pe fiecare cuvânt şi faptă pe care le spui si faci şi asta este singura garanţie a credibilităţii tale în faţa mea.
