Nu sunt prezicătoare şi nici fata de la vreme, dar cu siguranţă se anunţă nişte călduri mari în vară. Eu cel puţin le simt de acum, atâta căldură încât o să fiu nevoită să o împart cu ceilalţi.
Deşi m-am născut într-o zi de toamnă târzie şi sunt predispusă la sentimente de ploaie, ador căldura şi tot ce aduce ea în sufletul nostru. Ai impresia că lumea se mişcă cum trebuie şi toate intră pe făgaşul normal când e cald afară.
E doar o impresie, nimic mai neadevărat. Toată energia noastră, împinsă de soare cât mai departe spre ceilalţi, pe care-i săgetăm cu raze de bucurie şi ambiţie, se va risipi la prima furtună.
Ştiu doar că trebuie să găsesc o modalitate să nu caut vremea rea şi să ies din iarna asta pentru totdeauna.
Cu cât trece timpul pare că mă afund mai mult într-o gheaţă care mă blochează şi deşi ştiu să patinez destul de bine, sunt sigură că am nevoie de cineva să mă tragă afară.
Am trecut prin ceva anotimpuri de-a lungul vieţii şi orice posibilitate am văzut-o am prins-o strâns şi am mers cu ea, ştiind că îmi va fi bine.
De data asta pot spera în continuare, dar nu mai sunt sigură când voi ieşi la suprafaţă şi mă voi putea bucura de primăvară.
Nici soarele, nici căldura, nici toate bucuriile din lume nu mă vor face să uit vreodată de gerul ăsta care mi-a îngheţat orice idee de viitor frumos.
Doar nişte furtuni solare de oameni extraordinari m-ar putea face să mă încălzesc.